2010 February 04 | Stiri Ortodoxe

Aniversarea a 85 de ani de Patriarhat în Catedrala Episcopală din Deva

February 4th, 2010, No Comments

Evenimentul ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, la 4 februarie 1925, a fost marcat şi în municipiul Deva. Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, a oficiat Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum în Catedrala Episcopală cu hramul „Sfântul Nicolae”.

Tot astăzi a fost oficiată şi slujba Parastasului pentru vrednicii de pomenire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuţi la Domnul, informează TRINITAS TV.

Te Deum oficiat la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, la aniversarea celor 85 ani de Patriarhat

February 4th, 2010, No Comments

La Galaţi, în Catedrala Arhiepiscopală din oraşul de la malul Dunării, s-au oficiat astăzi, 4 februarie, slujbe în cinstea celor 85 de ani de Patriarhat ai Bisericii Ortodoxe Române. Slujba de Te Deum a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, alături de care s-au aflat şi membrii permanenţi ai Consiliului Eparhial. De asemenea, a fost oficiată slujba Parastasului pentru cei cinci patriarhi adormiţi întru Domnul ai Bisericii noastre.

Înaltpreasfinţia Sa a evocat momentul istoric al ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie: „Prin Tomosul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, după rânduiala prevăzută în sfintele canoane, se răspundea solicitării Bisericii Ortodoxe din România de a se ridica în rang de Patriarhie”.

La evenimentul de astăzi au fost prezente, cadre didactice ale şcolilor teologice, elevi seminarişti, precum şi locuitori din municipiul Galaţi, care au dorit să fie de faţă cu acest prilej.

Slujbă de pomenire a Patriarhului Justinian Marina a fost oficiată la Mănăstirea Radu – Vodă

February 4th, 2010, No Comments

La mormântul Patriarhului Justinian Marina, din incinta bisericii Mănăstirii „Radu Vodă” din Capitală, slujba de pomenire a fost oficiată astăzi, 4 februarie, de Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Preasfinţia Sa a explicat de ce Patriarhul Justinian Marina este înmormântat la Mănăstirea Radu – Vodă: „Patriarhul Justinian nu a fost înmormântat în Catedrala Patriarhală deoarece a dorit ca mormântul şi locul de odihnă veşnică să fie aici, la Mănăstirea Radu – Vodă, Mănăstire pe care a salvat-o alături de Mănăstirea Curtea de Argeş. El este cel care a recuperat această mănăstire de la regimul comunist care înfiinţase aici prima şcoală de partid. Biserica era într-o stare de degradare avansată şi el este cel care a restaurat şi a rectitorit această mănăstire. A ales ca mormântul său să fie la Mănăstirea Radu – Vodă ca un simbol al rezistenţei împotriva regimului comunist dar şi ca această biserică să nu mai fie luată din nou de comunişti”, informează TRINITAS TV.

Patriarhul Justinian Marina, cel de-al treilea Patriarh al României, a trecut la cele veşnice la 26 martie 1977.

Astăzi, 4 februarie, s-a întrunit Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor

February 4th, 2010, No Comments

Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor s-a întrunit astăzi, 4 februarie, sub președinția Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Pe ordinea de zi a reuniunii s-a aflat prezentarea activităților de anul trecut a sectoarelor administrației și a fundațiilor eparhiei. În același timp, Consiliul Eparhial a identificat problemele de ordin financiar și măsurile de asigurare a bunurilor bisericești, măsuri ce vor fi prezentate în Adunare Eparhială de sâmbătă, informează Radio TRINITAS.

Astăzi, 4 februarie, s-au desfăşurat lucrările Adunării Eparhiale a Episcopiei Giurgiului

February 4th, 2010, No Comments

Astăzi, 4 februarie 2010, la Centrul Eparhial pentru copii și tineret „Sf. Ioan Valahul”, din incinta sediului administrativ, s-au desfăşurat lucrările Adunării Eparhiale a Episcopiei Giurgiului. Lucrările au fost precedate de săvârşirea Sfintei Liturghii de către un sobor de preoţi şi diaconi şi de slujba de Te Deum. La final a fost înălţată o rugăciune de pomenire pentru patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.

Lucrările au debutat cu proiecţia filmului documentar intitulat „Activitatea pastoral-misionară a Episcopiei Giurgiului, anul mântuirii 2009”, în care au fost prezentate principalele activităţi desfăşurate în Episcopia Giurgiului, în anul 2009, din punct de vedere pastoral-misionar, cultural-religios, social-filantropic, aspecte privind patrimoniul bisericesc, învăţământul teologic şi religios, asistenţa religioasă în unităţile bugetare şi alte instituţii, precum şi viaţa monahală din cuprinsul eparhiei.
În cadrul lucrărilor, prezidate de către Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, au fost prezentate rapoartele generale anuale ale sectoarelor Administraţiei Eparhiale şi proiectele prioritare pentru anul 2010. De asemenea, în cadrul lucrărilor a fost analizată şi activitatea desfăşurată în parohiile şi mănăstirile din cuprinsul Eparhiei Giurgiului din punct de vedere organizatoric-administrativ, pastoral, cultural, învăţământ teologic, social-filantropic, patrimoniu bisericesc, viaţa monahală, activitate editorială, restaurări şi construiri de noi lăcaşuri de cult.

Pentru anul 2010 s-a propus continuarea şi dinamizarea proiectelor începute în anul 2009 şi iniţierea altor proiecte noi, insistându-se pe următoarele direcţii: intensificarea lucrării misionare a preoţilor, monahilor şi a credincioşilor din eparhie; implicarea organelor parohiale şi eparhiale în acţiunile de prevenire a abandonului în familie şi a abandonului şcolar; desfăşurarea de activităţi care vor avea ca scop formarea teologică şi pastorală a clerului şi intensificarea activităţii catehetice la nivel eparhial prin continuarea derulării Proiectului catehetic naţional „Hristos împărtăşit copiilor” şi a proiectului „Alege Şcoala”; continuarea activităţii social-filantropice desfăşurate în eparhia noastră prin sprijinirea familiilor defavorizate, a celor din spitale şi penitenciare; intensificarea activităţii de cultivare a valorilor tradiţionale ale culturii şi spiritualităţii româneşti, menite să păstreze identitatea noastră naţională.

www.episcopiagiurgiului.ro

Astăzi, 4 februarie, au avut loc lucrările Adunării Eparhiale şi a Consiliului Eparhial din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului

February 4th, 2010, No Comments

La Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, s-au desfășurat astăzi, 4 februarie, lucrările Adunării Eparhiale și a Consiliului Eparhial, ne informează Radio TRINITAS. Deschiderea lucrărilor a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii și slujba de Te Deum care au marcat şi evenimentul ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.

În cadrul întrunirii au fost prezentate rapoartele de activitate pentru anul 2009 și evidențiate proiectele prioritare pentru anul 2010.

Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a vorbit despre anul Crezului Ortodox şi al Autocefaliei: „Anul 2010 fiind anul omagial al Crezului Ortodox şi anul Autocefaliei româneşti, dorim să marcăm aceste evenimente prin organizarea de simpozioane, de manifestări spiritual – culturale care să evidenţieze lucrarea Bisericii noastre de-a lungul secolelor, credinţa ortodoxă şi statornicia poporului român în credinţa în Dumnezeu. De asemenea, am pus pe ordinea de zi şi evenimentele eparhiale ce vor avea loc şi care trebuiesc organizate cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la întronizarea Sfântului Calinic de la Cernica în demnitatea de Episcop al Râmnicului şi împlinirea a 300 de ani de la ctitorirea primei biserici a Mănăstirii Frăsinei cu hramul «Sfântul Ioan Botezătorul»”.

Te Deum pentru aniversarea a 85 de ani de Patriarhat, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu

February 4th, 2010, No Comments

Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, la Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu, a fost oficiată astăzi, 4 februarie, slujba de Te Deum de către Preasfințitul Părinte Andrei Făgărășanul, împreună cu un sobor de preoţi si diaconi.

Preasfinţia Sa a subliniat importanţa evenimentului: „Am înălţat astăzi rugăciunile de mulţumire către Preabunul şi Înduratul Dumnezeu că ne-a învrednicit să serbăm cei 85 de ani de Patriarhat în Biserica noastră strămoşească Română. I-am pomenit pe patriarhii României: Miron, Nicodim, Justinian, Justin şi Teoctist, care au adus o contribuţie Bisericii noastre strămoşeşti, la zidirea ei şi la propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu. În acelaşi timp, am înălţat rugăciuni pentru cei care conduc astăzi Biserica noastră străbună: Preafericitul Părintele nostru Daniel, Sfântul Sinod a Bisericii noastre, iar noi cei din ţara Ardealului, pentru Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Laurenţiu şi pentru toţi ierarhii, clericii şi credincioşii Mitropoliei Ardealului”.

După slujba de Te Deum a fost oficiată și slujba parastasului în memoria vrednicilor de pomenire, Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române şi a Mitropoliților Ardealului, ne informează Radio TRINITAS.

Seminarul Teologic din Buzău a comemorat astăzi, 4 februarie, împlinirea a 85 de ani de Patriarhat

February 4th, 2010, No Comments

Elevii Seminarului Teologic „Episcop Chesarie” din Buzău, au comemorat astăzi, 4 februarie, împlinirea a 85 de ani de Patriarhat. Evenimentul a fost organizat de corpul profesoral al instituției și a avut ca scop prezentarea importanței ridicării la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române.

Mai multe detalii a oferit pentru Radio TRINITAS, Nicu Moraru, profesor la seminarul Teologic din Buzău: „Mai întâi s-a intonat imnul de stat. În continuare, părintele director a prezentat în câteva cuvinte importanţa acestui eveniment pentru istoria Bisericii noastre şi pentru viaţa creştină ortodoxă din România, în Biserica Ortodoxă Română ridicată iată, de acum 85 de ani la rangul de Patriarhat”.

85 de ani de Patriarhat aniversaţi în cadrul Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc

February 4th, 2010, No Comments

Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, astăzi, 4 februarie, s-a desfăşurat o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. În cadrul şedinţei, Părintele Dr. Florin Şerbănescu, Consilier patriarhal coordonator al Sectorului patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Prelegerea, intitulată „Patriarhia Română – 85 de ani de la proclamarea de către Sfântul Sinod a înfiinţării sale”, a punctat demersurile şi argumentele pentru realizarea Patriarhatului, despre actul de înfiinţare al Patriarhatului românesc şi despre întronizarea primului patriarh. Autorul şi-a încheiat prelegerea subliniind că: „Întru împlinirea năzuinţei patriarhului Miron, devenită, pe zidul vechii Catedrale mitropolitane, slovă de pisanie cu valoare testamentară, Biserica Ortodoxă Română a năzuit şi a lucrat, necontenit, la zidirea în duh a edificiului CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI, care se va înălţa acum, la începutul celui de – al treilea mileniu creştin, cu ajutorul lui DUMNEZEU şi prin osârdia Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL”.

Te Deum pentru aniversarea a 85 de ani de Patriarhat şi rugăciune de pomenire pentru Patriarhii României mutaţi la Domnul, la Catedrala patriarhală

February 4th, 2010, No Comments

În Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat slujba de Te Deum şi a înălţat o rugăciune de pomenire pentru patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu la mormintele lor din sfântul locaş, astăzi, 4 februarie 2010, cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. La sfintele slujbe au participat şi Înaltpreasfinţitul Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, şi un sobor de preoţi şi diaconi.

La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre evenimentul aniversat astăzi, aflat într-o strânsă legătură cu obţinerea libertăţii poporului român în 1877 în urma Războiului de Independenţă şi realizarea unităţii naţionale la 1 Decembrie 1918: „Nu s-ar fi putut înfăptui aceasta frumoasă ridicare la demnitatea de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, dacă nu s-ar fi realizat cu câţiva ani înainte, în 1918, Statul unitar Român. Deci, avem o îngemănare între libertatea poporului român, care după războiul din 1877 devine independent şi Marea Unire din 1918, când la patria mamă România, s-au adăugat Basarabia, Bucovina şi apoi la 1 decembrie 1918 şi Transilvania. S-a subliniat în 1925 că de fapt libertatea şi unitatea poporului român, la care a contribuit foarte mult Biserica Ortodoxă Română, au fost o temelie puternică şi o evidenţă pentru proclamarea sau ridicarea Bisericii Ortodoxe Române Autocefale la rang de Patriarhie”, a declarat Preafericirea Sa.

De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că organizarea Bisericii Ortodoxe Române ca Patriarhie înseamnă demnitate, dar şi responsabilitate şi jertfelnicie în slujba valorilor Ortodoxiei pe plan naţional şi internaţional: „Bunul Dumnezeu să ne ajute ca demnitatea şi libertatea pe care o afirmă Patriarhia, ca instituţie, să se facă spre slava lui Dumnezeu şi spre binele poporului nostru în comuniune cu toate celelalte Biserici Ortodoxe surori şi în deschidere spre toate bisericile creştine care îl iubesc şi îl mărturisesc pe Hristos în lume, ca fiind Domn, Dumnezeu şi Mântuitorul nostru”. Decisivă pentru înfiinţarea Patriarhiei Române a fost cooperarea dintre Biserica Ortodoxă Română şi Statul Român.

Cele două slujbe au fost săvârşite în prezenţa membrilor Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi cei ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi a numeroşi clerici şi credincioşi.

La aceeaşi oră, a fost săvârşită o slujbă de pomenire şi pentru patriarhul Justinian Marina la mormântul său din biserica mănăstirii „Radu Vodă” din Bucureşti.

Ziua Mondială a Tineretului Ortodox, marcată la Iaşi

February 4th, 2010, No Comments

Ziua Mondială a Tineretului Ortodox a fost marcată marţi, 2 februarie 2010, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ – Galata din Iaşi, prin organizarea Simpozionului „Rugăciunea, fundamentul vieţii creştine“, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Tineri din opt parohii ieşene au discutat despre nevoia de rugăciune, despre împlinirea şi neîmplinirea rugăciunilor.

Sala de conferinţe a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ – Galata din Iaşi a găzduit în urmă cu două zile a treia ediţie a simpozionului dedicat Zilei Mondiale a Tineretului Ortodox. Programul a început cu oficierea Vecerniei. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi, elevi care au participat la manifestare. În deschiderea simpozionului, moderat de pr. paroh Mircea Stoleriu, pr. prof. dr. Vasile Nichita de la parohia „Sf. Ap. Andrei“ din Iaşi a vorbit despre rugăciune, la modul general. În continuare, pr. Constantin Sturzu, consilierul Sectorului Cultural şi comunicaţii media al Arhiepiscopiei Iaşilor şi paroh la Biserica Talpalari din Iaşi, a împărtăşit celor prezenţi câteva cuvinte despre tinereţe şi rugăciune, subliniind problemele esenţiale ale vârstei, respectiv rugăciunea la această vârstă.

Simpozionul a continuat cu împărţirea pe grupe a tinerilor din cele opt parohii participante. Fiecare grupă a avut o tematică pe care a discutat-o, iar apoi, referenţii au expus concluziile discuţiilor. Prima grupă a fost reprezentată de Alina Gheorghiu: „Sufletul nostru doreşte rugăciunea. Aceasta este conştiinţa omului sădită de Dumnezeu. Rugăciunea nu trebuie să fie doar de cerere, ci şi de mulţumire. Când te rogi lui Dumnezeu, trebuie să o faci din inimă, cu dragoste, pentru că astfel se stabileşte o relaţie cu Dumnezeu“. Ilie Urmă, student în anul I la Secţia Pastorală a Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a expus concluziile grupei a II-a: „Rugăciunea poate fi de laudă, de mulţumire şi de cerere. Omul Îl invocă pe Dumnezeu mai ales când se află pe patul de suferinţă. Rugăciunea trebuie făcută la tot pasul. De obicei, omul are tendinţa de a rosti rugăciunea, dar gândul lui este în altă parte. Dacă te rogi şi eşti cu inima şi cu mintea înălţate la Dumnezeu, atunci El Se milostiveşte şi ascultă rugăciunea“. Concluziile discuţiei ultimei grupe au fost prezentate de tânărul Iulian Traistă: „Putem ajunge să cădem într-un formalism în rugăciune, aşa cum s-a întâmplat cu fariseul din Evanghelie. Dumnezeu ne răspunde rugăciunilor prin trei moduri: imediat sau în timp. Sunt rugăciuni la care nu ni se răspunde niciodată“.

Părintele Constantin Andrei, protoiereul Protopopiatului Iaşi 1, a apreciat în cuvântul său activitatea deosebită care se desfăşoară la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, dar şi faptul că în Iaşi s-a marcat Ziua Mondială a Tineretului Ortodox. În acelaşi timp, părintele protopop şi-a exprimat bucuria pentru modul în care tinerii referenţi au expus frământările legate de tema simpozionului. A urmat alocuţiunea părintelui Mihai Mărgineanu de la Biserica Toma Cozma din Iaşi, care a făcut referire la rugăciune ca manifestare a întregii noastre fiinţe. În încheiere, corul Bisericii Curelari din Iaşi şi cel al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ – Galata au oferit un concert de muzică religioasă. „A fost o lucrare duhovnicească supravegheată cu atenţie de preoţii participanţi. În momentul în care tinerii referenţi au expus concluziile lor în faţa tuturor, am rămas impresionat că au reuşit să surprindă în răspunsuri simple şi concise esenţa aspectelor dezbătute. M-am bucurat pentru faptul că răspunsurile lor au fost profund ortodoxe, curate, frumoase, ziditoare. Mă bucur că în această seară am împlinit o lucrare folositoare pentru suflet împreună cu ceilalţi fraţi preoţi şi cu tinerii care vor fi Biserica de mâine“, a spus pr. paroh Mircea Stoleriu.

Te Deum în Catedrala din Târgovişte cu ocazia aniversării celor 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie

February 4th, 2010, No Comments

Joi, 4 februarie 2010, a avut loc la Catedrala Arhiepiscopală şi Mitropolitană din Târgovişte, cu participarea Înaltpreasfinţitului Pãrinte Nifon, a unui sobor de preoţi şi credincioşi, slujba de Te Deum, ca mulţumire adusă Bunului Dumnezeu pentru aniversarea celor 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, important eveniment istoric şi bisericesc, care a dăruit demnitate şi prestigiu Ortodoxiei româneşti. Cu acest prilej, s-a vorbit despre contextul istoric, realizarea şi importanţa ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.

Tot cu această ocazie a fost săvârşită şi slujba de pomenire a adormiţilor întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuţi la cele veşnice, Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, informează Biroul de Presă al Arhipiscopiei Târgoviştei.

Te Deum şi slujba de pomenire la 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, la Caransebeş

February 4th, 2010, No Comments

Astăzi, 4 februarie 2010, se împlinesc 85 de ani de la şedinţa solemnă a Sfântului Sinod în care s-a hotărât ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.

Pentru a comemora acest eveniment, în catedrala istorică Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, membrii Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Caransebeşului, preoţii profesori de la Secţia de Teologie şi de la Seminarul Teologic Episcop Ioan Popasu din Caransebeş şi preoţii slujitori la bisericile din oraşul de reşedinţă, au săvârşit o slujbă de Te Deum în cinstea aniversării amintite şi un parastas întru fericita pomenire a patriarhului Miron Cristea, episcop al Caransebeşului între anii 1910-1919.

Ierarhul Caransebeşului a vorbit despre importanţa actului istoric din 1925 şi despre marea însemnătate pe care a avut-o patriarhul Miron Cristea la realizarea multor împliniri din istoria noastră bisericească şi naţională.

În anul 2010, împlinindu-se 100 de ani de la instalarea în scaunul episcopal de la Caransebeş a vrednicului de pomenire Miron Cristea, este pentru Eparhia Banatului Montan Anul Episcop Elie Miron Cristea. Prin acţiunile comemorative pe care şi le-a propus în agenda culturală şi duhovnicească pe anul 2010, Episcopia Caransebeşului doreşte să evidenţieze activitatea remarcabilă pe care Miron Cristea a desfăşurat-o la Caransebeş.

Prin alegerea ca mitropolit primat, apoi ca primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea a devenit un simbol al românilor de pretutindeni.

Episcopul Miron Cristea este pentru Episcopia Caransebeşului nu doar un fost episcop ci şi un simbol. El este ctitorul moral al noii Catedrale Învierea Domnului, fiind primul episcop al Caransebeşului ce a ridicat problema construirii unei noi catedrale în oraşul de reşedinţă. Visul episcopului Miron Cristea este împlinit acum, la 100 de ani de la începutul păstoririi sale la Caransebeş.

Slujbe speciale cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, la Roman

February 4th, 2010, No Comments

Un sobor de preoți din Roman şi Bacău au participat joi, 4 februarie, la orele 9.30, la Catedrala Arhiepiscopală «Sf. Cuv. Parascheva» din Roman, la slujba de Te Deum oficiată de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cu ocazia aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie prin Hotărârea Sfântului Sinod din 4 februarie 1925 şi confirmată prin Decretul regal din 25 februarie 1925. Impresionanta ceremonie din această zi solemnă, desfășurată conform hotărârii Sfântului Sinod al BOR și a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la care au asistat numeroși credincioși, a urmat slujbei Sfintei Liturghii, în cadrul căreia au fost pomeniți și adormiții întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuţi la Domnul, Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu. În cuvântul rostit la acest Te Deum, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul a vorbit celor prezenți despre semnificația evenimentului de acum opt decenii și jumătate, ce a înscris o nouă pagină de istorie pentru Biserica noastră Ortodoxă: „În cadrul slujbei de Te Deum s-a citit documentul şi hotărârea Sfântului Sinod luată atunci şi după aceea decretul regal din 25 februarie. Tot acum a fost citit şi Tomosul care a fost elaborat cu acel prilej de proclamare a Patriarhiei Române. A fost un eveniment gustat de cei prezenţi în toată dimensiunea ei sacră istorică şi tradiţională. Totodată, a fost şi un moment de angajament pentru că noi ne-am angajat ca şi mai departe să fim fii vrednici ai Bisericii noastre Ortodoxe, fiecare după ascultarea care o are în Biserică”. Totodată Presfințitul Episcop Ioachim Băcăuanul a amintit credincioșilor prezenți că anul acesta mai adăugăm ca sărbătoare eclesiastică125 de ani de la recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), moment istoric al cărui «părinte» este eruditul episcop al Romanului Melchisedec Ștefănescu, care va fi pomenit în cadrul mai multor manifestări cultural-religioase, pe care Arhiepiscopia Romanului și Bacăului le va organiza în acest an.

Slujbă de mulţumire şi rugăciune de pomenire pentru fericiţii întru adormire Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române la Arad

February 4th, 2010, No Comments

După săvârşirea Sfintei Liturghii, în Catedrala Sfânta Treime din Arad, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a săvârşit, astăzi, 4 februarie, slujba de mulţumire pentru toate binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra clerului şi credincioşilor Patriarhiei Române de-a lungul celor 85 de ani de când Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, apoi a înălţat rugăciune de pomenire pentru fericiţii întru adormire Patriarhii României mutaţi la Domnul: Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin şi Teoctist.

În cuvântul rostit, Înaltpreasfinţia Sa a arătat contextul istoric în care a avut loc Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 februarie 1925, ca o urmare firească a momentelor din 1877, 1859, 1885 şi 1918, apreciind şi faptul că toate realizările Bisericii Ortodoxe Române au putut fi cu putinţă cu sprijinul şi prin osteneala bunilor ei credincioşi, a preoţilor şi ierahilor ei, motiv pentru care au şi fost pomeniţi patriarhii României trecuţi la cele veşnice.

Au fost prezenţi preoţi din municipiu şi credincioşi, informează Arhiepiscopia Aradului.

Sfânta Liturghie arhierească, Te-Deum şi parastas pentru adormiţii întru fericire Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Episcopală din Giula – Ungaria

February 4th, 2010, No Comments

Apreciind însemnătatea deosebită pe care o are pentru Biserica noastră Ortodoxă Română ridicarea ei la rangul de Patriarhie, prin hotărârea Sfântului Sinod din 4 februarie 1925 şi urmând dispoziţiei Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala Episcopală din Giula a fost săvârşită astăzi, 4 februarie 2010, Sfânta Liturghie arhierească, slujba de Te-Deum şi un parastas pentru cei cinci adormiţi întru fericire Patriarhi ai Bisericii noastre: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu. Slujbele mai sus pomenite au fost săvârşite de către Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, împreună cu Părintele Vicar Eparhial Pavel Ardelean şi cu alţi preoţi din Permanenţa Consiliului Eparhial, iar momentul aniversar a fost pus şi în legătură cu importanţa extraordinară pe care o are organizarea bisericească, atât pentru o Biserică Ortodoxă Autocefală, cât şi pentru o comunitate ortodoxă românească din diaspora, aparţinătoare ei, evocând la acest capitol şi înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, în data de 27 martie 1946, prin hotărârea Congresului Naţional Bisericesc de la Giula, luată ulterior în discuţie şi aprobată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin hotărârile Sale din anii 1950 şi 1953, reactualizată, tot de către Sfântul Sinod, la şedinţa sa de lucru din 13-14 februarie 1997 şi concretizată prin hirotonia şi întronizarea Preasfinţitului Părinte Sofronie Drincec, astăzi Episcopul Oradiei, ca cel dintâi Ierarh al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, act care îndeplinea o veche dorinţă a preoţilor şi credincioşilor români din Ungaria şi punea capăt unei situaţii dificile de provizorat. Astfel, aniversarea acestui act fundamental pentru Biserica Ortodoxă Română, adică ridicarea Sa la rangul de Patriarhie, are o importanţă capitală pentru toţii fiii Săi duhovniceşti, atât din România, cât şi din străinătate, informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

Te Deum şi rugăciune de pomenire pentru Patriarhii României mutaţi la Domnul, la Catedrala patriarhală

February 4th, 2010, No Comments

În Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat slujba de Te Deum şi a înălţat o rugăciune de pomenire pentru patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu la mormintele lor din sfântul locaş, astăzi, 4 februarie 2010, cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. La sfintele slujbe au participat şi Înaltpreasfinţitul Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, şi un sobor de preoţi şi diaconi.

La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre evenimentul aniversat astăzi, aflat într-o strânsă legătură cu obţinerea libertăţii poporului român în 1877 în urma Războiului de Independenţă şi realizarea unităţii naţionale la 1 Decembrie 1918. De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că organizarea Bisericii Ortodoxe Române ca Patriarhie înseamnă demnitate, dar şi responsabilitate şi jertfelnicie în slujba valorilor Ortodoxiei pe plan naţional şi internaţional. Decisivă pentru înfiinţarea Patriarhiei Române a fost cooperarea dintre Biserica Ortodoxă Română şi Statul Român.

Cele două slujbe au fost săvârşite în prezenţa membrilor Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi cei ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi a numeroşi clerici şi credincioşi.

La aceeaşi oră, a fost săvârşită o slujbă de pomenire şi pentru patriarhul Justinian Marina la mormântul său din biserica mănăstirii „Radu Vodă” din Bucureşti.

În cadrul Şedinţei solemne a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc a fost susţinută o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie

February 4th, 2010, No Comments

Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, astăzi, 4 februarie, s-a desfăşurat o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. În cadrul şedinţei, Părintele Dr. Florin Şerbănescu, Consilier patriarhal coordonator al Sectorului patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Prelegerea, intitulată „Patriarhia Română – 85 de ani de la proclamarea de către Sfântul Sinod a înfiinţării sale”, a punctat demersurile şi argumentele pentru realizarea Patriarhatului, despre actul de înfiinţare al Patriarhatului românesc şi despre întronizarea primului patriarh. Autorul şi-a încheiat prelegerea subliniind că: „Întru împlinirea năzuinţei patriarhului Miron, devenită, pe zidul vechii Catedrale mitropolitane, slovă de pisanie cu valoare testamentară, Biserica Ortodoxă Română a năzuit şi a lucrat, necontenit, la zidirea în duh a edificiului CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI, care se va înălţa acum, la începutul celui de – al treilea mileniu creştin, cu ajutorul lui DUMNEZEU şi prin osârdia Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL”.

La Şedinţa solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc a fost prezentată noua machetă a Catedralei Mântuirii Neamului

February 4th, 2010, No Comments

Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, astăzi, 4 februarie, s-a desfăşurat o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. În cadrul şedinţei, Patriarhul României a prezentat noua machetă a Catedralei Mântuirii Neamului: „Catedrala Mântuirii Neamului a fost o preocupare permanentă a primului patriarh al României şi mai ales a vrednicului de pomenire, părintele nostru Teoctist, care a reluat ideea şi s-a luptat foarte mult până când a găsit locaţia pe care o avem astăzi. Aici se află, ca un semn de continuitate şi de coresponsabilitate cu patriarhii din generaţiile trecute, această machetă a noii Catedrale Patriarhale aşa cum rezultă ea din tema propusă spre proiectare. Această machetă nouă arată şi faptul că Patriarhia Română a ţinut seama de sugestiile, contribuţiile şi ideile arhitecţilor şi inginerilor care au participat la cele trei simpozioane consultative dar mai ales la cel de-al treilea simpozion din luna decembrie care a contribuit substanţial la definirea temei de proiectare”, a spus Prafericirea Sa.

Cinstirea ierarhilor Dunării de Jos la hramul Palatului episcopal din Galaţi

February 4th, 2010, No Comments

La praznicul împărătesc al Întâmpinării Domnului (2 februarie), capela Palatului episcopal din Galaţi (astăzi, Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Dunării de Jos) şi-a serbat hramul, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. După săvârşirea Sfintei Liturghii, sub protia chiriarhului Dunării de Jos, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Casian, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a urmat slujba parastasului pentru ctitorul aşezământului – episcopul Partenie Clinceni – şi pentru ceilalţi ierarhi ai Dunării de Jos trecuţi la Domnul.

Monument reprezentativ de arhitectură al oraşului de la Dunăre, Palatul episcopal are o existenţă de mai bine de 100 de ani. Situată pe Strada Domnească, în vecinătatea statuii domnitorului Unirii – Alexandru Ioan Cuza, în fosta piaţă „Ştefan cel Mare“ (un loc cu adânci semnificaţii pentru gălăţeni), clădirea Palatului episcopal al Dunării de Jos a fost construită în perioada 1897-1900, la iniţiativa vrednicului de pomenire arhiereu Partenie Clinceni, episcop al Dunării de Jos (1886-1902) şi, mai apoi, mitropolit al Moldovei (1902-1908). Arhitectul palatului a fost Toma Dobrescu, iar inginer-constructor, A.F. Badescu.

Încă de la început, în aripa stangă a edificiului a fost amenajat un paraclis închinat sărbătorii „Întâmpinării Domnului“, sfinţirea aşezământului având loc la data de 8 septembrie 1901.

În anul 1963, regimul comunist confiscă acest „Palat episcopal fără pereche“, după cum îl numea marele istoric Nicolae Iorga, în incinta sa funcţionând Muzeul de Arte Vizuale.

În anul 2003, clădirea este retrocedată Arhiepiscopiei Dunării de Jos, care a amenajat aici un muzeu al istoriei, culturii şi spiritualităţii din această parte a ţării. În acest sens, în luna noiembrie 2008, au fost aduse de la Muzeul de Istorie din Galaţi osemintele primului creştin cunoscut de pe teritoriul ţării noastre – Innocens.

Cinstirea ierarhilor Dunării de Jos la sărbătoarea hramului

În fiecare an, la Praznicul Întâmpinării Domnului, în camera unde a existat capela Palatului episcopal se serbează hramul acestui aşezământ. Anul acesta, în prezenţa personalului administrativ, a elevilor seminarişti şi a câtorva credincioşi, a fost săvârşită Sfânta Liturghie de către un sobor de preoţi şi diaconi, în fruntea cărora s-a aflat ierarhul Dunării de Jos, IPS Arhiepiscop Casian.

Vorbind celor prezenţi despre semnificaţiile profunde ale sărbătorii în acest lăcaş, Arhiepiscopul Casian a arătat că „atunci când cinstim pe ie-rarhii Dunării de Jos şi pe toţi cei care împreună cu dânşii s-au mutat la Domnul, ne oglindim cu toţii în această icoană vie a pământului pe care se odihnesc rămăşiţele celui dintâi creştin cunoscut de pe teritoriul ţării, care are un nume atât de important pentru noi toţi – Innocens. În faţa tainei pământului şi a omului,descoperim frumuseţea noastră «cea zidită după chipul lui Dumnezeu». Fără intervenţia lui Dumnezeu, şi pământul, şi omul nu ar avea chip şi frumuseţe. Căci şi pământul este darul lui Dumnezeu şi, pentru aceasta, Dumnezeu l-a ridicat pe om din pământ. Pământul stă permanent pe orizontală, iar omul ridicat din pământ de Dumnezeu e chemat să stea pe verticală. Astfel se formează o cruce între pământ şi om, căci atunci când stăm drepţi formăm o cruce. Noi suntem o cruce înfiptă în pământ şi înfiptă sus, în cer, în acelaşi timp“.

Atunci când deschidem braţele, a continuat IPS Casian, le deschidem pentru a întâmpina. „Şi astăzi sărbătorim darul lui Dumnezeu de a face din noi, oamenii, din pământ, cruci care se înalţă până la cer, ca să coboare, ca pe o scară, Dumnezeu în noi. Iar când Dumnezeu coboară în noi, braţele noastre se deschid ca să ne îmbrăţişăm şi să îmbrăţişeze pe ceilalţi semeni ai noştri“.

După slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşit parastasul pentru ctitori, ostenitori, binefăcători şi ierarhi ai Dunării de Jos, adormiţi întru Domnul.

La final a fost binecuvântat noul depozit de icoane, carte veche şi obiecte bisericeşti de patrimoniu, depozit aparţinând muzeului.

„Rugăciunea, fundamentul vieţii creştine“, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ – Galata

February 4th, 2010, No Comments

Ziua Mondială a Tineretului Ortodox a fost marcată marţi, 2 februarie 2010, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ – Galata din Iaşi, prin organizarea Simpozionului „Rugăciunea, fundamentul vieţii creştine“, informează cotidianul „Ziarul Lumina“. Tineri din opt parohii ieşene au discutat despre nevoia de rugăciune, despre împlinirea şi neîmplinirea rugăciunilor.

Sala de conferinţe a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ – Galata din Iaşi a găzduit în urmă cu două zile a treia ediţie a simpozionului dedicat Zilei Mondiale a Tineretului Ortodox. Programul a început cu oficierea Vecerniei. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi, elevi care au participat la manifestare. În deschiderea simpozionului, moderat de pr. paroh Mircea Stoleriu, pr. prof. dr. Vasile Nichita de la parohia „Sf. Ap. Andrei“ din Iaşi a vorbit despre rugăciune, la modul general. În continuare, pr. Constantin Sturzu, consilierul Sectorului Cultural şi comunicaţii media al Arhiepiscopiei Iaşilor şi paroh la Biserica Talpalari din Iaşi, a împărtăşit celor prezenţi câteva cuvinte despre tinereţe şi rugăciune, subliniind problemele esenţiale ale vârstei, respectiv rugăciunea la această vârstă.

Simpozionul a continuat cu împărţirea pe grupe a tinerilor din cele opt parohii participante. Fiecare grupă a avut o tematică pe care a discutat-o, iar apoi, referenţii au expus concluziile discuţiilor. Prima grupă a fost reprezentată de Alina Gheorghiu: „Sufletul nostru doreşte rugăciunea. Aceasta este conştiinţa omului sădită de Dumnezeu. Rugăciunea nu trebuie să fie doar de cerere, ci şi de mulţumire. Când te rogi lui Dumnezeu, trebuie să o faci din inimă, cu dragoste, pentru că astfel se stabileşte o relaţie cu Dumnezeu“. Ilie Urmă, student în anul I la Secţia Pastorală a Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a expus concluziile grupei a II-a: „Rugăciunea poate fi de laudă, de mulţumire şi de cerere. Omul Îl invocă pe Dumnezeu mai ales când se află pe patul de suferinţă. Rugăciunea trebuie făcută la tot pasul. De obicei, omul are tendinţa de a rosti rugăciunea, dar gândul lui este în altă parte. Dacă te rogi şi eşti cu inima şi cu mintea înălţate la Dumnezeu, atunci El Se milostiveşte şi ascultă rugăciunea“. Concluziile discuţiei ultimei grupe au fost prezentate de tânărul Iulian Traistă: „Putem ajunge să cădem într-un formalism în rugăciune, aşa cum s-a întâmplat cu fariseul din Evanghelie. Dumnezeu ne răspunde rugăciunilor prin trei moduri: imediat sau în timp. Sunt rugăciuni la care nu ni se răspunde niciodată“.

Părintele Constantin Andrei, protoiereul Protopopiatului Iaşi 1, a apreciat în cuvântul său activitatea deosebită care se desfăşoară la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, dar şi faptul că în Iaşi s-a marcat Ziua Mondială a Tineretului Ortodox. În acelaşi timp, părintele protopop şi-a exprimat bucuria pentru modul în care tinerii referenţi au expus frământările legate de tema simpozionului. A urmat alocuţiunea părintelui Mihai Mărgineanu de la Biserica Toma Cozma din Iaşi, care a făcut referire la rugăciune ca manifestare a întregii noastre fiinţe. În încheiere, corul Bisericii Curelari din Iaşi şi cel al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ – Galata au oferit un concert de muzică religioasă. „A fost o lucrare duhovnicească supravegheată cu atenţie de preoţii participanţi. În momentul în care tinerii referenţi au expus concluziile lor în faţa tuturor, am rămas impresionat că au reuşit să surprindă în răspunsuri simple şi concise esenţa aspectelor dezbătute. M-am bucurat pentru faptul că răspunsurile lor au fost profund ortodoxe, curate, frumoase, ziditoare. Mă bucur că în această seară am împlinit o lucrare folositoare pentru suflet împreună cu ceilalţi fraţi preoţi şi cu tinerii care vor fi Biserica de mâine“, a spus pr. paroh Mircea Stoleriu.

Patriarhia Română – 85 de ani de la proclamarea de către Sfântul Sinod a înfiinţării sale

February 4th, 2010, No Comments

La Patriarhia Română, aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie va fi marcată astăzi, 4 februarie, printr-o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc care va avea loc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. Cu acest prilej, Părintele Dr. Florin Şerbănescu, Consilier patriarhal coordonator al Sectorului patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Prezentăm mai departe conţinutul acestei prelegeri, preluată din „Ziarul Lumina“:

4 februarie 1925. În sala din palatul său de la Mănăstirea Antim, înălţat cu ceva mai mult de un deceniu în urmă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adopta, într-o atmosferă de înaltă solemnitate şi însufleţire, o hotărâre istorică: „În vederea maturităţii şi puterniciei neamului românesc, devenit astăzi, prin mila lui Dumnezeu şi prin puterile lui, liber şi întregit, în vederea obligaţiunii acestui popor de a-şi pune în valoare, pentru progresul şi civilizaţia omenirii, maturitatea şi puternicia lui de azi şi de mâine prin toate instituţiunile şi mijloacele pe care le-ar crede el necesare acestui scop, şi pe baza mai ales a autocefaliei noastre bisericeşti, adică a dreptului Bisericii Ortodoxe Române de a dispune liber de sine cum va găsi cu cale, în afară – bineînţeles – de dogme, de morală, de cult şi de canoanele în legătură cu acest depozit comun şi obligatoriu pentru toate Bisericile popoarelor ortodoxe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte în şedinţa sa de astăzi, 4 februarie 1925, cu consimţirea şi a Onoratului Guvern, înfiinţarea Patriarhatului românesc, întâiul stătător al colegiului episcopal românesc având a se intitula, pe viitor, Arhiepiscop al Bucureştilor şi Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al României“.

Statornicie şi vocaţie pururea îmbogăţitoare de har şi de rodire

Dăltuite în stânca tare a celor aproape două milenii de istorie creştină pe pământul românesc, aceste cuvinte erau menite să dăinuiască, peste vreme, ca o nobilă efigie a statorniciei şi a vocaţiei pururea îmbogăţitoare de har şi de rodire. Ele veneau din timpurile apostolice ale deodată începutului poporului şi al creştinismului românesc. Veneau din vremurile în care, între Dunăre şi Marea Neagră, luau fiinţă mulţime de eparhii încununate, în secolul al VI-lea, prin strălucirea Arhiepiscopiei cvasiautocefale de la Tomis. Veneau din lumina adaosului de secole în care existenţa statelor româneşti de sine stătătoare nu s-a putut întemeia, din veacul al XIV-lea înainte, fără de organizarea vieţii bisericeşti în cadrul unor mitropolii cu pregnantă personalitate în lumea Ortodoxiei.

Veneau din faptul că mitropoliţii Ţării Româneşti şi ai Moldovei purtau, încă de la început, titlul de „exarhi patriarhali“ şi de „exarhi ai plaiurilor“ de dincolo de Carpaţi, context în care, în prima jumătate a secolului următor, pe fondul încercării de refacere a unităţii creştine de la Florenţa (1439), precum mărturiseşte Dimitrie Cantemir în a sa „Descriptio Moldaviae“, papa Eugeniu al IV-lea (1431 – 1447) putea avansa deja promisiunea titlului de patriarh pentru mitropolitul Damian al Moldovei. Veneau din acele vremuri în care puterea armiilor voievozilor noştri, întărită de puterea credinţei, străjuia nu numai la fruntariile libertăţii ţărilor noastre, dar şi la acelea ale întregii Creştinătăţi europene.

Veneau din îndreptăţirea domnitorului Ieremia Movilă (1595 – 1600, 1606) şi a fratelui său, mitropolitul Gheorghe al Moldovei (Â1605), de a cere patriarhului Meletie Pigas al Alexandriei (1590 – 1601), locţiitor pe atunci şi al scaunului de patriarh ecumenic al Constantinopolului, ridicarea Bisericii Moldovei la rang de Arhiepiscopie, solicitare urmată de dreptul acordat de patriarh mitropolitului de la Suceava de a purta mantie cu patru râuri, faţă de cea cu trei a celorlalţi ierarhi, ceea ce reprezenta, precum remarca Nicolae Iorga, expresia unei „demnităţi patriarhale“.

Veneau din bogăţia şi căldura vetrei Ortodoxiei Româneşti care nu hrănea şi încălzea doar sufletul şi viaţa poporului român, ci răzbătea până departe, în toate zările Ortodoxiei, spre a fi de ajutor şi de mângâiere Bisericilor surori aflate în cuprinsul şi sub apăsarea stăpânirii otomane.

Era vremea când patronajul ctitoricesc şi generozitatea domnitorilor români se revărsau, neîntrecute, asupra tuturor ţinuturilor Răsăritului ortodox, de la Athos, din Balcani, Grecia şi insulele din Egeea şi Mediterana, până la Ierusalim, Sinai, Alexandria, Antiohia şi Georgia.

Era vremea când tiparul nostru bisericesc dădea cărţi de slujbă şi de învăţătură pentru credincioşii ortodocşi de limbă slavă, greacă, arabă sau armeană şi când Sinodul de la Iaşi, din 1642, dăruia Ortodoxiei întregi fundamentala Mărturisire de credinţă a mitropolitului român al Kievului, Petru Movilă.

N-a lipsit atunci, în răstimpul de până în pragul epocii moderne, decât consfinţirea într-un sinod panortodox a realităţii faptului că Biserica din Ţările Române patrona cu frăţească dragoste întreaga Ortodoxie, realitate demnă de chiar rangul patriarhal, pe care ar fi putut, cu îndreptăţire, să-l determine Unirea de la 1600 sub sceptrul lui Mihai Viteazul, de ar fi dăinuit.

Deşi amânată, această împlinire avea să fie, însă, pregătită, atât pe plan statal, cât şi bisericesc, în cursul secolului al XIX-lea, timp al unor trepte urcate succesiv, prin Unirea Principatelor de la 1859 sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, cu totul împlinită la 1862, apoi prin deschiderea, tot pe atunci, a căii spre recunoaşterea autocefaliei bisericeşti, împlinită, la rându-i, în 1885, în condiţiile adaosului de importanţă şi prestigiu ale României de după cucerirea independenţei de stat (1878) şi proclamarea regatului (1881), prin organizarea sinodală a Bisericii noastre, începută tot în vremea domnitorului Cuza, deodată cu înălţarea, în 1865, a mitropolitului de la Bucureşti la rang de primat, şi reglementată statornic prin Legea organică din 1872, dar, din altă perspectivă, şi prin izbânda reînălţării Bisericii româneşti din Transilvania la rang de Mitropolie în 1864, în timpul marelui ierarh Andrei Şaguna, deodată cu adoptarea unor importante principii organizatorice, consfinţite prin „statutul şagunian“ din 1868.

Pe acest parcurs neîntrerupt ascendent, poarta cea mare, decisivă, a înălţării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhat a reprezentat-o, desigur, desăvârşirea unităţii statului român, în anul 1918.

Demersuri pentru realizarea Patriarhatului

Ortodoxia românească cuprindea, de acum înainte, patru mitropolii. La cele două de mai înainte, a Ungrovlahiei şi a Moldovei şi Sucevei, având reşedinţele la Bucureşti şi Iaşi, s-au adăugat Mitropolia Ardealului şi cea a Bucovinei, precum şi Arhiepiscopia Chişinăului, care avea să devină, mai apoi, şi ea, Mitropolie a Basarabiei – în 1927.

Numărul total al eparhiilor atinsese cifra 18, iar al credincioşilor, 14 milioane, desemnând România, prin ponderea acestor cifre, a doua ţară din întreaga lume ortodoxă. Pe de altă parte, anii deceniului al doilea al secolului trecut aduseseră reconstituiri de Patriarhate în Bisericile Rusă (1917) şi Sârbă (1920). Iar perspectiva unui apropiat sinod panortodox era, şi ea, de natură să impună prezenţa Bisericii noastre acolo în demnitatea rangului patriarhal.

Aşa precum, în general, pe planul vieţii de stat din România întregită se impunea, după 1918, o unificare a structurilor administrativ – politice, un asemenea proces de unificare era necesar şi pe plan bisericesc.

Întrucât Patriarhatul nu se putea realiza decât în condiţiile împlinirii acestei unificări, parcursul către cele două obiective a mers în firească împletire.

Începând din primăvara anului 1919, s-a purces la unificarea structurilor bisericeşti, prin intrarea în Sinodul de la Bucureşti a ierarhilor din provinciile încorporate, cu deplină şi veche îndreptăţire, în cuprinsul României Mari.

În iunie acelaşi an au debutat, la Sinaia, lucrările pentru elaborarea unei legislaţii bisericeşti unitare, sub conducerea locţiitorului de mitropolit primat, Pimen Georgescu, mitropolitul Moldovei şi Sucevei.

Spre a se da expresie deplină unificării statale prin introducerea în sânul Bisericii Româneşti a Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, teritoriile româneşti reintegrate având cea mai însemnată întindere şi cel mai ridicat aport de populaţie ortodoxă, în fruntea Bisericii Ortodoxe Române a fost ales, la 18 / 31 decembrie 1919, ca mitropolit primat, un ierarh provenit din acele părţi de dincolo de Carpaţi, episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, care fusese prezent atât la Marea Adunare Naţională a reunificării de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, cât şi în delegaţia transilvăneană sosită, în aceeaşi lună, la Bucureşti pentru a aduce actul de unire cu România a tuturor teritoriilor de dincolo de Carpaţi. Învestirea şi înscăunarea noului mitropolit primat au avut loc în chiar ziua următoare, la 19 decembrie 1919 / 1 ianuarie 1920.

În ceea ce priveşte Legea şi Statutul de organizare şi funcţionare ale Bisericii Ortodoxe Române, deşi Octavian Goga, ministrul de atunci al cultelor, dorea promovarea lor în parlament încă din faza de proiect din toamna anului 1920, la solicitarea insistentă a mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului discutarea lor a fost amânată până după adoptarea, în martie 1923, a noii Constituţii a României, astfel încât legislaţia bi-sericească să preia şi să adâncească principiile înscrise deja în actul fundamental al sta-tului, între care cel al autonomiei Bisericii era cel mai însemnat, dimpreună cu stipularea caracterului său de Biserică „dominantă“ şi cu menţionarea participării, în administraţia bisericească, în spiritul statutului şagunian, a mirenilor alături de clerici.

Pe această cale s-a ajuns la semnificativa întrepătrundere, până aproape de suprapunere, în anul 1925, a adoptării noii legislaţii bisericeşti, votată în Senat la 24 martie şi în Camera Deputaţilor la 3 aprilie şi promulgată de regele Ferdinand I la 6 mai, cu procesul de hotărâre şi de consfinţire a noului rang de Patriarhat al Bisericii noastre, desfăşurat, efectiv, în intervalul februarie – noiembrie 1925.

În condiţiile istorice consecutive desăvârşirii unităţii naţionale a României la sfârşitul anului 1918, cea dintâi afirmare a necesităţii de înfiinţare a Patriarhiei Române s-a făcut auzită încă din anul următor, 1919, când, în cadrul Congresului preoţimii transilvănene, desfăşurat la Sibiu între 6 – 8 / 19 – 21 martie, protopopul Gheorghe Ciuhandu de la Arad a prezentat, în acest sens, un amplu şi documentat referat în care, argumentându-şi propunerea, afirma că: „După canonul 34 apostolic, se cuvine ca toţi ierarhii noştri să recunoască pe unul dintre ei drept protos. Odată ajunşi la unitatea politică şi ierarhică bisericească, avem dreptul să ne gândim şi la înfiinţarea demnităţii de patriarh ortodox român“.

În august acelaşi an, mitropolitul primat Miron sugera, de la Mănăstirea Căldăruşani, Adunării Constituante, chemată să elaboreze proiectele noii legislaţii bisericeşti, perspectiva evoluţiei către Patriarhat a Bisericii Ortodoxe Române, idee susţinută, cu căldură, de personalităţile marcante ale vieţii publice româneşti precum regele Ferdinand, prim-ministrul Ionel I.C.Brătianu, istoricii Nicolae Iorga şi Ioan Lupaş, ministrul cultelor Alexandru Lapedatu, ministrul instrucţiunii Publice C. Angelescu şi mulţi alţii.

În acest context, spre sfârşitul anului 1924, mitropolitul Pimen al Moldovei şi Sucevei a redactat propunerea ca „Mitropolia Ungrovlahiei (sau a Munteniei) cu scaunul mitropolitan din Bucureşti să fie ridicată la rangul de Patriarhie, iar mitropolitul Ungrovlahiei şi Primat al României, care de drept e şi Preşedinte al Sfântului nostru Sinod, să poarte titlul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Naţionale Române (cu reşedinţa la Bucureşti)“. Documentul a mai fost semnat, apoi, de mitropolitul Nectarie al Bucovinei, de arhiepiscopul Gurie de la Chişinău şi de episcopii Lucian al Romanului, Roman al Oradiei, Nicolae al Clujului şi Ilarie al Constanţei.

Toate argumentele reiterate mai sus, în prima parte a acestei evocări, erau înscrise în acest act fundamental, care se încheia afirmând că „se cuvine şi e drept ca Bisericii noastre Ortodoxe Române să i se dea o nouă situaţie legală şi canonică, în rândul celorlalte Patriarhate ortodoxe, de Răsărit“.

Astfel prezentată, propunerea a fost adusă în discuţia Sfântului Sinod în şedinţa din ziua de 4 februarie 1925, condusă de arhiepiscopul Gurie al Chişinăului, lectura documentului fiind încredinţată mitropolitului Nectarie al Bucovinei, din pricina absenţei autorului principal, mitropolitul Pimen, care n-a putut participa, fiind, din păcate, bolnav.

Argumente

Deschizându-se, apoi, discuţiile, arhiepiscopul Basarabiei Gurie a salutat cel dintâi propunerea, arătând că basarabenii au fost, în România întregită, primii care au cerut ridicarea Bisericii Române Ortodoxe la rangul de Patriarhie, pe temeiul Canonului 34 apostolic. Episcopul Lucian al Romanului a dat citire unui memoriu în acelaşi sens al Consiliului profesoral al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, iar arhiereul – vicar Dionisie al Eparhiei Chişinăului şi Hotinului a citit o proprie declaraţie de susţinere, scrisă încă de la 11 decembrie 1924. Un amplu expozeu a prezentat, în continuare, în numele guvernului, ministrul cultelor, prof. univ. dr. Alexandru Lapedatu, care a început prin a arăta că „organizarea Bisericii Ortodoxe Române stă în aşa de strânsă legătură cu aceea a statului, încât fazele dezvoltării acestuia sunt şi ale aceleia“. După o serie de argumente de ordin istoric referitoare la relaţia dintre stat şi Biserică, ministrul Lapedatu a afirmat, în privinţa titulaturii de Primat al României „… la care de nevoie se recursese în 1865“, că ea „nu mai poate corespunde nici situaţiei actuale a Bisericii noastre şi nici tradiţiilor de organizare din Bisericile Ortodoxe“. Ca atare, ridicarea arhiepiscopului şi mitropolitului Ungrovlahiei la rangul de Patriarh „e o necesitate a noii organizaţii bisericeşti, reclamată de situaţia Bisericii noastre înlăuntrul Statului român şi de situaţia acestuia între celelalte State ortodoxe… Faptul e aşa de firesc şi în logica evoluţiei istorice a vieţii noastre bisericeşti, că s-a impus simultan conducătorilor Bisericii şi ai Statului şi e privit de toţi ca o necesitate de ordin naţional…“ Cât priveşte raporturile cu celelalte Biserici ortodoxe, acestea „vor rămâne – preciza el, în final – aceleaşi – de unitate şi solidaritate spirituală şi dogmatică, pentru apărarea intereselor bisericeşti comune… Patriarhatul românesc poate da, cel mult, Bisericii noastre naţionale… o autoritate şi un prestigiu… (care) nu poate fi decât pentru binele şi folosul Ortodoxiei, în general“.

Actul de înfiinţare al Patriarhatului românesc

În urma tuturor acestor luări de cuvânt, a fost prezentat, de către episcopul Vartolomeu Stănescu, al Râmnicului – Noul Severin, „Actul de înfiinţare al Patriarhatului românesc“.

În contextul unei elocvente însumări de argumente, între care, la loc de frunte, figurau rolul Ortodoxiei româneşti de-a lungul istoriei, precum şi realităţile noii etape de după desăvârşirea unităţii noastre statale, documentul afirma că „poporul român îşi înfiinţează de astăzi înainte, prin propria lui suveranitate, politică şi bisericească, Patriarhatul pentru Biserica Ortodoxă Română…“

Drept urmare, în memorabila şedinţă din 4 februarie 1925, Sfântul Sinod, cel dintâi îndrituit a se pronunţa în istorica problemă a înfiinţării Patriarhatului, a adoptat următoarea HOTĂRÂRE:

„1. Se înfiinţează în Ţara Românească pentru Biserica Ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH;

2. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii Ortodoxe autocefale Române;

3. Înalt Prea Sfinţitul D.D. Miron, actualul Arhiepiscop şi mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii Ortodoxe Române;

4. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf(intele) canoane şi legile ţării“.

Hotărârea prevedea, apoi, în alte cinci articole, faptul de a fi înaintată guvernului pentru adoptarea sa printr-o lege specială, sancţionată de rege, că în viitor alegerea patriarhilor se va face tot prin lege specială, dintre mitropoliţii şi episcopii în funcţie, şi că hotărârea în cauză se va comunica Bisericilor Ortodoxe surori printr-o notificare ce se va înscrie şi în Condica Sfântă şi care scrisoare va fi alcătuită de o comisie formată din mitropolitul Nectarie al Bucovinei şi episcopii Vartolomeu al Râmnicului – Noul Severin şi Lucian al Romanului.

În încheierea istoricei întruniri sinodale, a luat cuvântul mitropolitul primat MIRON, care a adresat mulţumiri tuturor celor ce pregătiseră şi înfăptuiseră înfiinţarea Patriarhiei, ţinând, totodată, să-şi prezinte câteva gânduri semnificative ce urmau să constituie un adevărat program al viitorilor săi ani de patriarhat: 1. trimiterea unor tineri teologi la studii peste hotare; 2. dezvoltarea învăţământului teologic ortodox din România, prin crearea de noi catedre, inclusiv în scopul primirii la pregătire a unor tineri din lumea greacă şi slavă; 3. înfiinţarea unei Academii de muzică bisericească; 4. înălţarea unei „Catedrale a Mântuirii Neamului“, în concordanţă cu noul şi înaltul rang de Patriarhat al Bisericii Ortodoxe Române.

Confirmarea

Înfiinţarea Patriarhiei Române a fost primită, curând după data hotărârii sinodale, de Senat cu 89 de voturi (din 91 exprimate) şi de Camera Deputaţilor cu unanimitatea celor 156 de voturi, la 12 şi, respectiv, 17 februarie 1925, fiind promulgată de regele Ferdinand I la 23 februarie acelaşi an.

La 12 martie 1925, Bisericile Ortodoxe surori au fost înştiinţate, printr-o scrisoare irenică, de cele împlinite.

Deşi a primit, după data de 6 mai, această scrisoare irenică, trimisă prin profesorul de teologie dr. Dragomir Demetrescu, patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea (dec. 1924 – mai 1925), aflat la Salonic, n-a mai apucat decât să-şi exprime dorinţa de a confirma, prin Sinodul Patriarhal, actul săvârşit, întrucât, după numai câteva zile, s-a retras din scaun.

Confirmarea Patriarhiei Ecumenice a rămas, aşadar, pe seama noului întâistătător al său, patriarhul Vasile al III-lea (1925-1929), care a dat-o la 30 iulie 1925, prin Tomosul Nr. 1579, felicitând pe patriarhul Miron pentru ridicarea la această „nouă vrednicie de înaltă cinste“.

O delegaţie specială a Patriarhiei constantinopolitane a adus şi a prezentat în catedrala din Bucureşti, duminică 27 septembrie 1925, acest important TOMOS de recunoaştere a Patriarhiei Române.

Răspunsuri însoţite de felicitări au sosit şi din partea Patriarhiilor istorice răsăritene din Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, de la Patriarhia Sârbă şi de la Arhiepiscopia Ciprului, de la Bisericile din Grecia, Bulgaria, Polonia, de la fostul mitropolit Antonie al Kievului, precum şi din partea patriarhului suprem şi catolicos al tuturor armenilor Kevork V, de la episcopul Bisericii Vechi Catolice din Berna – Elveţia, dr. Adolph Kury, de la Primatul Angliei, Randal Cantuar, ş.a.

Întronizarea primului patriarh

Au urmat, în sfârşit, în ziua de duminică, 1 noiembrie 1925, ceremoniile de învestitură şi înscăunare ale întâiului nostru patriarh, dr. Miron Cristea, festivităţi desfăşurate într-o atmosferă de mare sărbătoare, urmându-se întreaga rânduială tradiţională.

După Sfânta Liturghie săvârşită în Catedrala patriarhală, patriarhul Miron, însoţit de membrii Sfântului Sinod şi de delegaţiile străine prezente la Bucureşti, a mers la Palatul Regal, unde a avut loc ceremonia de învestitură. După citirea decretului regal de învestitură de către ministrul cultelor, Alexandru Lapedatu, primind cârja patriarhală de la mitropolitul Pimen al Moldovei şi Sucevei, regele Ferdinand a înmânat-o patriarhului Miron rostind solemnele cuvinte de învestire: „Îţi încredinţez cârja de patriarh, pentru a păstori turma Patriarhiei Române“. Apoi patriarhul Miron a rostit o impresionantă cuvântare în care a evocat urarea pe care regele i-o făcuse la învestirea sa ca mitropolit primat, aceea de a înfăptui unitatea bisericească a tuturor românilor, aşa după cum Mihai Viteazul o înfăptuise, la 1600, fie şi numai vremelnic, pe cea politică. De asemenea, patriarhul a afirmat necesitatea unui sprijin, pe multiple planuri, acordat Bisericii din partea statului român.

A urmat un memorabil cuvânt de răspuns din partea regelui Ferdinand, care a accentuat, la rându-i, legătura de secole prin care „statul a crescut împreună cu Biserica. Voievozii apărau Biserica şi Biserica era mângâierea şi întărirea Voievozilor. Limba s-a creat, una şi nedespărţită, prin Biserică şi peste hotarele vremelnice… Iar spiritul naţional a urmat acestei dezvoltări unitare a limbei şi a culturii“.

Apoi suveranul a rostit, iarăşi cu înaltă solemnitate: „Din unificarea sufletească ies operele mari, naţionale, de gândire şi simţire, şi răsplată meritată va fi adusă Bisericii noastre care va ajuta poporul spre înfăptuirea acestui ţel pământesc“.

După încheierea ceremoniei de învestitură, somptuosul alai patriarhal a parcurs, pe jos, drumul până pe Dealul Patriarhiei, unde, în catedrală, a avut loc ceremonia înscăunării. Au rostit cuvinte înălţătoare de salut conducătorii de delegaţii bisericeşti participante la solemnităţile instalării primului patriarh al României. În cuvântul său de răspuns, patriarhul Miron a mărturisit nădejdea în ajutorul Tatălui Ceresc pe care şi-o pune întru împlinirea slujbei încărcate de dificultăţi şi responsabilităţi din Scaunul Patriarhal al Ortodoxiei Româneşti.

Astfel s-a scris istoria memorabilă a înălţării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhat, cu învestirea şi înscăunarea primului nostru patriarh, în persoana lui Miron Cristea, fiul de ţărani ardeleni, pe numele său cel dintâi Elie, dăruit Ţării şi Bisericii de meleagurile mureşene ale Topliţei şi ridicat la treapta episcopală pentru eparhia bănăţeană a Caransebeşului.

Momentele unice de acum 85 de ani, izvodite din adâncul însuşi al istoriei noastre creştine, au fost, la rându-le, deschizătoare ale unui nou, nelipsit de dificultăţi, dar consecvent, bogat şi înălţător drum al Ortodoxiei Româneşti, precum spunea Nicolae Iorga, întru aceeaşi neabătută „călăuzire a neamului pe cărările pământului, fără a-şi desface ochii de la cer“. Prestigiul câştigat atunci, în 1925, de Patriarhia Română, pe plan intern şi internaţional, a dăinuit şi a crescut mereu, în pofida oricăror vicisitudini ale vremurilor. Şi aceasta pentru că, o dată mai mult, Biserica strămoşească nu şi-a abandonat niciodată crezul de a fi „suflet din sufletul neamului“, mereu preînnoit întru una şi aceeaşi neapusă lumină a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Întru împlinirea năzuinţei patriarhului Miron, devenită, pe zidul vechii Catedrale mitropolitane, slovă de pisanie cu valoare testamentară, Biserica Ortodoxă Română a năzuit şi a lucrat, necontenit, la zidirea în duh a edificiului „CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI“, care se va înălţa acum, la începutul celui de – al treilea mileniu creştin, cu ajutorul lui DUMNEZEU şi prin osârdia Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL.

Patriarhia Română – 85 de ani de la proclamarea de către Sfântul Sinod a înfiinţării sale

February 4th, 2010, No Comments

La Patriarhia Română, aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie va fi marcată astăzi, 4 februarie, printr-o Şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc care va avea loc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la orele 10.00. Cu acest prilej, Părintele Dr. Florin Şerbănescu, Consilier patriarhal coordonator al Sectorului patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Prezentăm mai departe conţinutul acestei prelegeri, preluată din „Ziarul Lumina“:

4 februarie 1925. În sala din palatul său de la Mănăstirea Antim, înălţat cu ceva mai mult de un deceniu în urmă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adopta, într-o atmosferă de înaltă solemnitate şi însufleţire, o hotărâre istorică: „În vederea maturităţii şi puterniciei neamului românesc, devenit astăzi, prin mila lui Dumnezeu şi prin puterile lui, liber şi întregit, în vederea obligaţiunii acestui popor de a-şi pune în valoare, pentru progresul şi civilizaţia omenirii, maturitatea şi puternicia lui de azi şi de mâine prin toate instituţiunile şi mijloacele pe care le-ar crede el necesare acestui scop, şi pe baza mai ales a autocefaliei noastre bisericeşti, adică a dreptului Bisericii Ortodoxe Române de a dispune liber de sine cum va găsi cu cale, în afară – bineînţeles – de dogme, de morală, de cult şi de canoanele în legătură cu acest depozit comun şi obligatoriu pentru toate Bisericile popoarelor ortodoxe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte în şedinţa sa de astăzi, 4 februarie 1925, cu consimţirea şi a Onoratului Guvern, înfiinţarea Patriarhatului românesc, întâiul stătător al colegiului episcopal românesc având a se intitula, pe viitor, Arhiepiscop al Bucureştilor şi Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al României“.

Statornicie şi vocaţie pururea îmbogăţitoare de har şi de rodire