Stiri Ortodoxe

De ce femeia nu e bărbat și de ce bărbatul le are cu explicațiile

February 6th, 2010, No Comments

Cadru profund…o stradă…un bărbat, cam beat, de felul lui și cam șușchiu…are un dor la inimioară, cine ca să-l vadă, în scară…Pe când un polițai, în loc să îl vadă cumva cam beat…îi cere o țigară…ca inima să-l doară…
Și când el ajunge…bărbații sunt pansați și o fată sau mai multe sar din cutii, de pe [...]

Parabolismul lui Saverio Truglia

February 6th, 2010, No Comments

Deși sunt fotografii…nu sunt priveliști…ci tablouri aranjate. Ele îți spun ceva…prin altceva…de aceea sunt parabolice.
Spre exemplu, în prima fotografie, deși o copilă se asfixiază într-un celofan…de fapt trebuie să o citim: nu mai suportă aerul casei ei, pentru că nimeni nu o înțelege.
Șarpele de la sânul fetei tinere…e dezvirginarea de cine știe cine.
Copilul privește neputincios [...]

Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iaşi

February 6th, 2010, No Comments

Sumar: a mutat [[Biserica Sfântul Ioan Botezătorul (Iaşi)]] la [[Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iaşi]] prin redirect: e mai uşor pentru cititori.

Marele domn poate fi, cel mai adesea, Marele pește

February 6th, 2010, No Comments

Bruno Almeida ne traduce temerea, uneori certitudinea, că marele domn, magnatul, potentatul, puternicul zilei, sub frac, costum armani și trabuc poate fi un pește, un mafiot, un descreierat, un amoral…
Moralitatea stă, adeseori, departe de bani și de putere. Puterea nu e un viciu, după cum nici banii nu sunt ochii dracului…atâta timp cât milosteniile pot [...]

A doua scrisoare a ÎPS Michel Philippe Laroche către noi

February 6th, 2010, No Comments

Cher Père Dorin Octavian,
je vous remercie de la joie et de l’honneur que vous me faite d’avoir placer mes textes et l’adresse de mon blog sur votre blog qui est très beau et riche.
Certains de mes ouvrages écrits lorsque j’étais prêtre, ont été publiés aux Éditions Sophia à Bucarest: Viața întru Numele [...]

Fascinație, fetișuri literare, diverse soluții la probleme existențiale

February 6th, 2010, No Comments

Ca să zic așa, Mihai Bendeac e fascinat de Toma Caragiu și de Florin Piersic. Alții de d-na Pora, de d-l Cristoiu sau de Nikita. D-lui Băsescu îi place marea…sau la mare tacleală cu văru’ Săndel. D-lui Boc îi place să fie aspru cu românii, adică categoric și îi concediază în masă…în loc să îi [...]

Fascinație, fetișuri literare, diverse soluții la probleme existențiale

February 6th, 2010, No Comments

Ca să zic așa, Mihai Bendeac e fascinat de Toma Caragiu și de Florin Piersic. Alții de d-na Pora, de d-l Cristoiu sau de Nikita. D-lui Băsescu îi place marea…sau la mare tacleală cu văru’ Săndel. D-lui Boc îi place să fie aspru cu românii, adică categoric și îi concediază în masă…în loc să îi [...]

“Nos enfants nous accuseront” (Copiii nostri ne vor acuza), un film documentar de Jean-Paul Jaud

February 6th, 2010, No Comments

Un film scurt, sub 10 min., despre efectele unei alimentatii nesanatoase si a pesticidelor. Intr-un cuvant, copiii din ziua de azi sunt mai bolnavi decat proprii parinti. (LD)
(*exista si alte inregistrari pe youtube ale acestui filmulet cu o imagine mai buna, dar cu sunet lipsa pe alocuri. Filmul integral are 107 min.)

Un interviu ratat cu Simona Maïcanescu

February 6th, 2010, No Comments

Adrian Irvin Rozei [alte articole din rubrica "Secante romanesti]
Acum câteva zile, trecând prin metrou, am remarcat un afiș enorm care anunța pe 13 ianuarie premiera unei piese: “Fièvre” de Wallace Shawn. Traducere și adaptare: Simona Maïcanescu. Regia: Lars Norén. Cu: Simona Maïcanescu
Ia te uită! Excelentă ocazie de a vedea o piesă într-unul din cele [...]

Vai și-amar de cine: de noi sau de tine?

February 6th, 2010, No Comments

A se vedea contextul…și bădărănia și minciunile aferente. Aici pentru CV-ul său, pe care nu și-l asumă și aici, pe pagina facultății penticostale bucureștene…unde își asumă blogul, pe care zicea că nu e de numele lui.
Nu vă mai jucați cu bunul meu simț!
Toți cei care ați dat-o de nobody cu mine, dar sunteți doctori în [...]

Impresii din Patrauti

February 6th, 2010, No Comments

Adrian Popovici
Cunoscut în documente încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, satul Pătrăuţi, situat la 10 km de Suceava, fosta capitală a Moldovei, se pare că a fost întemeiat în anul 1330 de un anume Pătru, după cum afirmă tradiţia locului.
Pisania în limba slavonă aflată deasupra portalului de intrare consemnează: ”Io Ştefan Voievod, Domn [...]

Servilismul prea mare al României faţă de N.A.T.O. – Încă un motiv în plus ca Rusia să pornească război asupra României

February 6th, 2010, No Comments

Scutul antirachetă care va fi amplasat de S.U.A. pe teritoriul ţării noastre nu va face altceva decât să înrăutăţească relaţiile cu Rusia şi cu statele din vecinătatea României…şi iată cum România este vândută de aceşti jidani car…

AUDIO: “Sfinti si oameni iubiti” de Nicolae Steinhardt (2)

February 6th, 2010, No Comments

AUDIO: “Sfinti si oameni iubiti” de Nicolae Steinhardt (2) ==>> AICI

Vinul – medicament

February 6th, 2010, No Comments

Pentru toate fetele care suferă din dragoste…

February 6th, 2010, No Comments

Dragele mele surioare! scumpele mele care suferiţi din iubire! ascultaţi-mă bine! nu se merită să suferiţi! Fiţi încrezătoare că Dumnezeu are un dar special pentru voi şi aşteptaţi să-l primiţi când Domnul va hotarî. Rugaţi-vă pentru cel ce Domnul vi-l va dărui şi fiţi-i fidele chiar dinainte de a-l cunoaşte!

Când căutaţi [...]

Cu cât vei iubi mai mult o persoană, cu atât îi vei ierta mai multe

February 6th, 2010, No Comments

Suflet drag, cu cat vei iubi mai mult o persoana, cu atat ii vei ierta mai multe. Si aceasta este inca o masura omeneasca a iubirii. Cum poti sa te indoiesti ca Domnul, Care este Insasi Dragostea, nu te va ierta de fiecare data cand te vei intoarce la El cu inima zdrobita?

<p [...]

Ce-mi aduce în plus o viaţă cu Dumnezeu

February 6th, 2010, No Comments

De ce o viata cu Domnul? De ce o viata crestina? Ce-mi aduce in plus o astfel de viata? De ce nu e buna viata pe care o am? Sunt niste intrebari pe care si le poate pune oricare dintre noi, traim intr-o lume moderna o lume tehnologizata si profund secularizata, ne-am obisnuit [...]

Rock şi ortodoxie (supliment la “muzică, nu zgomot”)

February 6th, 2010, No Comments

Prietenul Vlad a acceptat propunerea mea de a vă pune împreună muzică bună la sfîrşit de săptămînă Pentru că e mai pasionat de rock, îmi lasă mie plăcerea pentru celelalte. Astăzi, de fapt ieri, eu am “furat” startul şi v-am propus trei piese care îmi plac. Iată-l însă că recuperează, cu muzică şi text. Îi dau cuvîntul. Dar nu înainte să vă spun că de săptămîna viitoare vă dăm muzichie în tandem, în fiecare sîmbătă. (C. T.)

Vlad dixit:

Activitatea sectorului agricol, viticol şi silvic al Arhiepiscopiei Bucureştilor pe anul 2009

February 6th, 2010, No Comments

În ciuda schimbărilor climatice şi vremii capricioase, Sectorul Agricol, Viticol şi Silvic al Arhiepiscopiei Bucureştilor a avut, în 2009, o activitate consistentă. Pentru obţinerea unui vin cultic de calitate superioară, culturile de viţă-de-vie au fost întreţinute cu ajutorul unor utilaje de nouă generaţie.

La sfârşitul anului trecut au fost înfiinţate şi două societăţi comerciale: „Ţarina Păstorului” şi cooperativa agricolă „Via Domnului”, informează TRINITAS TV.

Sectorul Agricol, Viticol şi Silvic al Arhiepiscopiei Bucureştilor a urmărit în anul 2009 şi reamenajarea parcului „Grădina Maicii Domnului”. Mai multe detalii a oferit părintele Petru Ungureanu, consilier Sectorul Agricol, Viticol şi Silvic: „În incinta Palatului Patriarhal avem în plină desfăşurare activitatea de reamenajare a parcului „Grădina Maicii Domnului” prin instalarea unui sistem de irigare şi plantarea de flori dar şi pomi ornamentali”.

Printre priorităţile sectorului pentru anul 2010 se numără şi construirea unei crame noi la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Urlaţi, dar şi continuarea lucrărilor de amenajare a parcului din cadrul Palatului Patriarhiei.

Bilanţul Episcopiei Severinului şi Strehaiei în anul 2009

February 6th, 2010, No Comments

La Centrul Eparhial din Drobeta Turnu Severin s-au desfăşurat astăzi, 6 februarie, lucrările Adunării Eparhiale a Episcopiei Severinului şi Strehaiei. Şedinţa, prezidată de Preasfinţitul Părinte Episcop Nicodim, a fost precedată de o Slujbă de Te Deum oficiată în Paraclisul Catedralei Episcopale. În cadrul şedinţei a fost analizată activitatea sectoarelor Eparhiei, precum şi priorităţile pentru 2010.

Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei a oferit mai multe detalii despre noile proiecte: „Avem în localitatea Balta o clădire în care dorim să se amenajeze un azil pentru bătrâni. Este într-o fază avansată construirea unei săli de mese cu toate anexele necesare autorizării după normele în vigoare a unui aşezământ de o asemenea anvergură cu caracter filantropic”, informează TRINITAS TV.

O activitate însemnată va desfăşura, în acest an, în special nou înfiinţatul Sector de cercetare-dezvoltare al Eparhiei.

Lucrările Consiliului Eparhial şi ale Adunării Eparhiale în Episcopia Devei şi Hunedoarei

February 6th, 2010, No Comments

Astăzi, 6 februarie, la Mănăstirea Crişan din judeţul Hunedoara, s-au desfăşurat lucrările Consiliului Eparhial şi ale Adunării Eparhiale ale Episcopiei Devei şi Hunedoarei, sub preşedinţia Preasfinţitului Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei. Şedinţele de lucru au fost precedate de slujba de Te Deum din Biserica Mănăstirii Crişan. Pentru anul 2010 se doreşte construirea unui Centru Eparhial.

Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, a oferit mai multe detalii: „Am analizat activitatea acestei Episcopii de la înfiinţarea ei până la sfârşitul anului 2009. Tot astăzi s-au făcut şi propuneri pentru anul 2010 de îmbunătăţire a activităţilor din cuprinsul Eparhiei noastre”, informează TRINITAS TV.

Episcopia Devei şi Hunedoarei are în jurisdicţie 5 protopopiate, 244 de parohii, 233 filii, 2 mănăstiri şi 7 schituri.

„Sfinţii creştini – modele de viaţă” – proiect educaţional demarat de Patriarhia Română în colaborare cu Şcoala nr. 3 „Nicolae Titulescu” din Bucureşti

February 6th, 2010, No Comments

Sectorul învățământ al Patriarhiei Române a demarat în colaborare cu Școala nr. 3 „Nicolae Titulescu” din București proiectul educațional „Sfinții creștini – modele de viață”. Proiectul vizează elevii claselor I-VIII, profesorii de Religie precum și alte cadre didactice. El presupune atât activități cu caracter religios desfășurate în școală, cât și participarea la slujba Sfintei Liturghii.

Mai multe informaţii a oferit, pentru Radio TRINITAS, părintele Gheorghe Dogaru, inspector de religie în cadrul Inspectoratului Şcolar București: „Scopul acestui proiect este acela de a face cunoscută viaţa şi activitatea sfinţilor, de a putea ca aceia care sunt interesaţi de lucrul acesta să afle mai repede şi de la o sursă modernă, am putea spune, de pe acest site al patriarhiei. Copii din şcoală, pentru că ei sunt beneficiarii acestui proiect, vor fi implicaţi în tot ceea ce înseamnă realizare proiectului, pentru că ei sunt de fapt aceia care vor aduce informaţia, vor căuta să o facă cunoscută şi tot ei sunt cei care, în afară de acest site, vor organiza aproape săptămânal întâlniri, mese rotunde, cercuri. În cadrul acestor întâlniri îşi vor putea spune părerea şi vor exemplifica anumite aspecte ale vieţii religioase. Toate acestea se vor concretiza prin acţiunea social filantropică pe care ei încearcă să o desfăşoare sub conducerea coordonatorilor de proiect”.

Primul cotidian creştin din România împlineşte mâine, 7 februarie, 5 ani de existenţă

February 6th, 2010, No Comments

Ziarul Lumina, primul cotidian creștin din țară, împlinește mâine, 7 februarie, 5 ani de existență. A văzut lumina tiparului în data de 7 februarie 2005 sub directa coordonarea a jurnalistului Florin Zamfirescu, informează Radio TRINITAS.

Ce a reprezentat momentul apariției acestui cotidian, pentru întreg colectivul redacțional, aflăm de la Părintele Constantin Sturzu, director Ziarul Lumina : „Momentul 7 februarie 2005 a reprezentat debutul nu doar al primului cotidian creştin din România, un moment istoric pentru activitatea mediatică misionară a Bisericii Române, dar a însemnat şi începutul unei munci asidue. Muncă foarte dificilă de multe ori, dar plină de bucurii deoarece această publicaţie, după un număr de ani în care a activat doar la Iaşi, în zona Moldovei, a devenit o publicaţie naţională reprezentând în momentul acesta, una din componentele Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române. În momentul de faţă, «Ziarul Lumina» este un cotidian cu acoperire naţională, care are cel mai mare număr de abonamente distribuite prin Poşta Română. De asemenea, este un ziar care ajunge prin suplimentul său săptămânal, prin revista «Lumina de Duminică», în toate colţurile ţării nu doar prin abonamente ci şi prin vânzarea la chioşcurile specializate în difuzarea presei scrise”.

„Cel mai important lucru pentru cei adormiţi este să-i pomenim la dumnezeiasca Liturghie“

February 6th, 2010, No Comments

Pe credinţa în nemurirea sufletului, în vieţuirea lui după despărţirea de trup, precum şi în Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos se întemeiază ceea ce numim în Biserica Ortodoxă cultul morţilor, adică, mai explicit, grija pe care o poartă cei vii de a-i avea în rugăciunile lor pe cei mutaţi la Domnul, grijă ce se regăseşte în diferite rituri şi ceremonii, dar mai ales se exprimă prin rugăciunile înălţate către Dumnezeu pentru aceştia, în cadrul Sfintei Liturghii. În interviul ce urmează, realizat de diac. Ciprian Bâra, părintele Silviu Tudose, asistent în cadrul Catedrei de Teologie Practică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, ne vorbeşte despre cele mai importante rânduieli pentru cei adormiţi şi despre diferite probleme pastorale legate de acestea.

Astăzi sunt Moşii de iarnă. De ce a rânduit Biserica una dintre cele mai importante zile de pomenire a morţilor în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi?

Ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, cu excepţia celor în care rânduiala tipiconală nu prevede acest lucru, este consacrată pomenirii morţilor. Aşa cum fiecare duminică este o aducere aminte şi o retrăire a Învierii Domnului, fiecare sâmbătă este o imitare a Sâmbetei Mari, în care Mântuitorul Hristos S-a aflat „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul“, aşa cum mărturisim într-un tropar al Sfintei Liturghii.

Există în cursul anului bisericesc şi două – în unele zone trei – sâmbete în care cei adormiţi sunt comemoraţi în mod solemn, într-un mod general şi anonim. Prima dintre ele este cea despre care m-aţi întrebat, Sâmbăta Moşilor de iarnă, care precede Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a lăsatului sec de carne, când, aşa cum spune Sinaxarul zilei, „dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii veşnice“. A fost rânduită comemorarea în această sâmbătă, pentru că în ziua următoare este prăznuită Cea de-a Doua Venire a Domnului, când va judeca lumea. Rugăciunea pentru cei adormiţi devine, astfel, o imagine a marii adunări eshatologice care va preceda Judecata, la care sperăm să dobândim cu toţii răspuns bun.
A doua zi de pomenire generală a morţilor este Sâmbăta Moşilor de vară, care precedă Duminica Pogorârii Sfântului Duh. A fost rânduită pentru ca şi cei adormiţi să se bucure în ziua următoare împreună cu noi, cei vii, de venirea Duhului Sfânt.
Şi, aşa cum spuneam, în unele zone ale ţării, este prăznuită şi Sâmbăta Moşilor de toamnă, chiar dacă nu este consemnată ca atare în cărţile de slujbă. Data este legată fie de sărbătoarea Sfântului Dimitrie-Izvorâtorul de mir, fie de prima sâmbătă a lunii noiembrie.

De ce sunt numite aceste sâmbete „ale Moşilor“?

În Biserica Ortodoxă Română, toate aceste sâmbete sunt numite ale Moşilor, deoarece prin cuvântul „moş“ sunt denumiţi înaintaşii dintr-un neam („din moşi-strămoşi“ este o expresie care arată vechimea necunoscută).

Mai sunt şi alte zile de pomenire generală a morţilor?

Alături de sâmbetele morţilor, mai există şi alte câteva zile de pomenire generală a morţilor, care nu au aceeaşi însemnătate, dar care sunt foarte importante şi respectate cu multă evlavie de creştinii ortodocşi.

Mai întâi, în perioada Postului Mare, se fac pomeniri generale ale morţilor în sâmbetele a doua, a treia şi a patra. În practică, în Postul Mare există şi rânduiala sărindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioşii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. „Dezlegarea“ sau finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor. Obiceiul de a se face ultimul parastas al sărindarelor în Joia Mare este total greşit, deoarece, conform rânduielii tipiconale, după Sâmbăta lui Lazăr, până în Duminica Tomii, nu se fac parastase. Totodată, făcându-se aşa, Joia Mare se transformă într-o sâmbătă a morţilor, semnificaţia deosebită a zilei fiind umbrită de pomenirile care se fac.

Ziua Înălţării Domnului este considerată o zi a pomenirii eroilor, adică a tuturor celorcare şi-au dat viaţa pentru „apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră“. Sunt pomeniţi acum, pentru ca şi sufletele lor să se înalţe la Dumnezeu, în slava Sa.
În Biserica Ortodoxă, pomeniri ale morţilor se fac şi în zilele hramurilor bisericilor, la care sunt amintiţi în mod deosebit ctitorii lăcaşurilor de cult şi toţi membrii comunităţii respective trecuţi la Domnul. Se realizează, astfel, comuniunea tuturor membrilor comunităţii din toate timpurile.

Comuniunea cu cei adormiţi

În sfârşit, o pomenire generală a morţilor, de influenţă slavă, este şi cea care se cheamă Paştele blajinilor, săvârşită luni sau marţi după Duminica Sfântului Apostol Toma. Existenţa acestei rânduieli, pe care Biserica nu a acceptat-o în mod oficial, îngăduind-o numai, este datorată faptului că din Sâmbăta lui Lazăr şi până în Duminica Tomii nu se fac parastase. Asta nu înseamnă că în toată această perioadă cei adormiţi nu sunt pomeniţi la sfintele slujbe. Grija celor vii se manifestă faţă de ei prin pomenirile la Liturghie, aprinderea lumânărilor şi a tămâii la morminte. Am întâlnit un obicei deosebit de frumos, în anumite locuri, care se practică în noaptea de Paşti. După Sfânta Liturghie, cu lumânările aprinse, cei vii merg la mormintele celor dragi şi le spun Hristos a înviat! E tulburător să constaţi cât de mult simţim comuniunea cu cei adormiţi în Domnul, cu care putem comunica, chiar dacă fizic nu ne vedem unii cu alţii. Duhovniceşte, în rugăciune, această comuniunea este posibilă şi deosebit de mângâietoare.

Din multitudinea de lucruri pe care le facem pentru pomenirea celor adormiţi, care este cel mai important?

Cel mai important lucru pentru cei adormiţi este să-i pomenim la dumnezeiasca Liturghie. Toate celelalte, parastasele, milosteniile sau lucrurile împărţite, nu fac altceva decât să însoţească această pomenire.

Chiar dacă aţi amintit în răspunsul anterior despre ele, v-aş ruga să precizaţi pentru cititorii noştri care sunt zilele şi perioadele din cursul anului când nu se fac parastase pentru cei adormiţi.

În primul rând, duminica este o zi când, după rânduială, nu se fac parastase, fiind ziua Învierii Domnului, când orice altă preocupare trebuie să nu umbrească bucuria Învierii (a existat o mare dispută generată de această problemă, la Sfântul Munte Athos, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, numită „cearta colivelor“). Este şi motivul pentru care din Duminica Floriilor până în Duminica Tomii nu se săvârşesc slujbe de pomenire a morţilor. În practică, însă, duminica se săvârşesc uneori parastase, îndeosebi când coincide cu zilele hramurilor de biserici sau zilele de prăznuire a unor sfinţi mai importanţi.

De asemenea, pe lângă zilele pe care le-am menţionat deja, după rânduiala tipiconală a Bisericii noastre, nu se fac parastase în perioada dintre Naşterea Domnului şi Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie), în zilele praznicelor împărăteşti şi din Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi până în Sâmbăta Sfântului Teodor (prima din Postul Sfintelor Paşti).

Cum se procedează în cazul sinucigaşilor

Sinucigaşii pot fi înmormântaţi creştineşte şi pomeniţi după aceea?

Sinuciderea a fost şi este considerată unul dintre cele mai mari păcate. Cel care săvârşeşte acest păcat se aseamănă lui Iuda Iscarioteanul, care a păcătuit mai grav luându-şi singur viaţa decât atunci când L-a vândut pe Mântuitorul. A deznădăjduit şi nu a avut încredere în puterea pocăinţei, în urma căreia ar fi putut să fie iertat de Domnul.

Dacă un creştin se sinucide cu bună ştiinţă, aflându-se în deplinătatea facultăţilor mintale, nu beneficiază de slujba înmormântării, fiind îngropat la marginea cimitirului, cântându-se trisaghionul „Sfinte Dumnezeule“. Se înţelege că aceştia nu beneficiază de nici un fel de asistenţă religioasă (parastase şi pomeniri).

Există o excepţie, pentru sinucigaşii „ieşiţi din minţi“, bazată pe Canonul 14 al Sfântului Timotei al Alexandriei. Textul canonului este foarte clar şi arată, în primul rând, datoria preoţilor de a cerceta în ce condiţii s-a întâmplat sinuciderea respectivă. Dacă se ajunge la concluzia că cel care şi-a luat viaţa singur a fost ieşit din minţi, se va respecta canonul, dar şi o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luată în 1949, care spune că slujba înmormântării sinucigaşilor ieşiţi din minţi să fie făcută numai de către un singur preot şi nu în lăcaşul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar preotul să poarte numai epitrahil, săvârşind slujba după ritual redus. De asemenea, să nu se tragă clopotele şi să nu se ţină cuvântări.

În ceea ce priveşte ritualul redus de care vorbeşte hotărârea sinodală, există mai multe interpretări, constatându-se o lipsă de uniformitate liturgică în această privinţă.

Conform tradiţiei liturgice, ar trebui ca rânduiala să conţină în primul rând slujba sfinţirii apei, la casa sinucigaşului, cu ectenia morţilor, la care să fie pomeniţi cei din neamul mortului, fără a se pomeni numele acestuia. Apoi preotul stropeşte cu apă sfinţită locul unde persoana s-a sinucis, dacă acest loc se află în apropiere. După aceea, cortegiul funerar merge direct la cimitir, preotul mergând în urma sicriului, stropind cu apă sfinţită, fără opriri. La cimitir se rostesc ectenia morţilor, Apostolul şi Evanghelia morţilor, precum şi a doua rugăciune de dezlegare şi Veşnică pomenire, tot fără a se pomeni numele sinucigaşului, ci doar rudele răposate ale acestuia.

Ţin să precizez că rânduia-la aceasta poate fi săvârşită numai în cazul în care sinucigaşii, în decursul vieţii, au fost buni creştini, iar în privinţa tragicului lor sfârşit nu există certitudine cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale.

Dar în privinţa pruncilor morţi nebotezaţi, ce ne puteţi spune?

Cazul copiilor morţi nebotezaţi este unul aparte, mai ales că există părerea că, dacă au fost născuţi din părinţi botezaţi creştini, pot fi consideraţi catehumeni şi pot beneficia de slujba înmormântării şi de pomenirile ulterioare. Principial, orice slujbă religioasă se săvârşeşte numai membrilor Bisericii, care sunt botezaţi. Copiii morţi nebotezaţi sau născuţi morţi (inclusiv cei avortaţi) nu sunt membri ai Bisericii, prin urmare ei nu beneficiază nici de înmormântare, nici de pomeniri.

În aceste cazuri, e bine ca preoţii să respecte practica tradiţională, binecuvântând groapa, care se află de obicei într-o margine a cimitirului, cântând Sfinte Dumnezeule în timpul coborârii sicriului, pentru a nu lipsi cu totul de asistenţa religioasă familia pruncului.

După aceea, numele acestor copii nu se trec pe pomelnice, ei neputând fi pomeniţi la Sfânta Liturghie. În ceea ce priveşte soarta acestor suflete nevinovate, trebuie să avem nădejde în marea milostivire a lui Dumnezeu. E mai important pentru noi să vedem cum de s-a ajuns la această situaţie, îndeosebi în cazul copiilor avortaţi. Trebuie preîntâmpinate astfel de situaţii, prin conştientizarea responsabilităţii pe care o avem faţă de copii, încă din momentul conceperii în pântecele mamei. Moartea unui copil printr-un avort provocat este o crimă, iar moartea copilului nebotezat din nepurtarea de grijă a părinţilor este, de asemenea, un lucru deosebit de grav. Ambele trebuie să fie preîntâmpinate.

„Biserica creştină nu a cunoscut alt obicei în afara înhumării celor trecuţi la Domnul“

Părinte profesor, v-aş ruga să vă referiţi şi la un alt caz special: al celor incineraţi. Care este rânduiala Bisericii în ceea ce priveşte pomenirea lor?

Chiar dacă în colecţia de canoane a Bisericii Ortodoxe nu există o referire specială la cazurile când trupurile creştinilor morţi sunt incinerate, rânduiala este foarte clară. Ceea ce face ca niciun canon să nu lămurească aceste cazuri este faptul că în epoca de elaborare a canoanelor nu exista această practică sau, dacă a existat, era una cu totul întâmplătoare.

Se înţelege că, aşa cum mărturiseşte Sfânta Scriptură, omul pământ este şi în pământ se va întoarce, sufletul mergând la Dumnezeu. Mântuitorul Însuşi a fost înhumat. De aceea, Biserica creştină, încă din primele ei zile, nu a cunoscut alt obicei în afara înhumării celor trecuţi la Domnul. Chiar şi în epoca persecuţiilor, creştinii îşi puneau viaţa în pericol pentru a recupera rămăşiţele pământeşti ale martirilor şi a le înhuma. De-a lungul timpului, mormintele creştine au fost locuri de cinste, uneori chiar în interiorul lăcaşurilor de cult. Biserica a luptat totdeauna împotriva arderii trupurilor celor adormiţi, deoarece aceasta este o formă de necinstire a trupului, „templu al Duhului Sfânt“. De aceea, în Apus, unde au apărut primele semne ale introducerii acestei practici, unii papi – Bonifaciu al VIII-lea, de exemplu – au şi decretat ca cei care practică incinerarea să fie excluşi din Biserică.

Sub influenţa ideilor Revoluţiei franceze, din 1789, au început să apară din ce în ce mai mult în lumea apuseană astfel de practici, obţinându-se chiar permisiunea statului pentru a se face acest lucru.

Din câte ştiu, pentru prima dată experienţa incinerării sau a cremaţiunii a fost făcută în Italia, la Padova, în 1872, ceea ce a dus la legalizarea acestui obicei pentru cei care doresc, în 1873, iar după aceea la construirea primului crematoriu, la Milano, în 1874. Prima ardere a avut loc aici în 1876. După aceea, obiceiul s-a răspândit în întreaga lume creştină, fiind construite crematorii, chiar dacă Bisericile s-au opus cu vehemenţă
.
Din păcate, acest obicei a pătruns şi în ţara noastră. Astfel, la începutul secolului trecut, s-a construit în Bucureşti primul crematoriu uman, denumit foarte sugestiv „Cenuşa“. Sfântul Sinod a luat imediat în discuţie situaţia nou-apărută şi a hotărât, în 1928, ca preoţii să-i prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul în care cineva doreşte să fie incinerat, Biserica îi va refuza orice asistenţă religioasă. De asemenea, s-a hotărât ca, înainte de prohodire, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului la care cimitir se va înmormânta cel decedat, iar celor care totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să li se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte. Această hotărâre a fost reluată în discuţie de către Sfântul Sinod, în 1933, întărindu-se cele hotărâte anterior, cu menţiunea că trebuie analizate situaţia incinerărilor forţate, fără voia credinciosului, şi posibilitatea acordării asistenţei religioase în astfel de cazuri.

Cert este că atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de practica incinerării este una de respingere totală, păstrând tradiţia milenară a înhumării. Preoţii care nu se conformează acestei rânduieli sunt pasibili de pedeapsa opririi de la slujire cu trimiterea în judecata Consistoriului eparhial.
Articol publicat în „Ziarul Lumina”, sâmbătă, 06 Februarie 2010

COMUNICAT DE PRESĂ: Şedinţele anuale de lucru ale Consiliului Naţional Bisericesc şi Adunării Naţionale Bisericeşti ale Bisericii Ortodoxe Române

February 6th, 2010, No Comments

În ziua de 8 februarie 2010, de la orele 10.00, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, va avea loc şedinţă anuală de lucru a Consiliului Naţional Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române.

Organismul central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti, Consiliul Naţional Bisericesc va analiza întreaga activitate internă şi externă bisericească din anul 2009 sub următoarele aspecte: pastoral-misionar, social-filantropic, viaţă monahală, învăţământ teologic, predarea religiei în şcolile publice, patrimoniu cultural, organizatoric, administrativ, economic, relaţii cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţii interbisericeşti şi interreligioase etc.

În ziua de 9 februarie 2010, de la orele 10.00, în Aula Magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, va avea loc şedinţa anuală de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române.

Organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale, format din membrii Sfântului Sinod şi din câte trei reprezentanţi (un cleric şi doi mireni) ai fiecărei eparhii, Adunarea Naţională Bisericească va examina în vederea aprobării Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc privind activitatea Bisericii Ortodoxe Române din anul 2009 şi va hotărî măsurile care se impun pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti pe anul în curs.

Biroul de presă al Patriarhiei Române