Stiri Ortodoxe

Sub scut? Pe scut

February 8th, 2010, No Comments

de Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)
Așa-zisa revoluție portocalie din Ucraina s-a încheiat. Iulia Timoșenko a pierdut alegerile prezidențiale la o diferență, estimată de pravda.ru, de 5% față de câștigător, prorusul Ianukovici. Ucrainenii au demonstrat că până la urmă au fost de „5% de ori” mai deștepți decât românii, care l-au votat pe ultimul mohican portocaliu, speriați desigur [...]

Cu zăpada pe marginea unghiilor

February 8th, 2010, No Comments

Dacă bagi mâna în zăpadă…îngheți (e filosofie tare, nu?!)…numai că vietnamezii și chinezii stau în zăpadă ca să fie recrutați la armata specială. Dacă stai în gheață îngheți…Și o femeie a murit de vie sub zăpadă…pentru că o avalanșă a acoperit-o. Lacul Bâlea a înghețat și s-au patinat pe el…Și cum a ajuns la concluzia [...]

Casa ca operă de artă

February 8th, 2010, No Comments

Operă a lui Robert Harvey Oshatz…care face din case adevărate ateliere de improvizații șocant de bune…

Adică și frumoasă și spațioasă și confortabilă…și unică.
Îndosariat la:Fotografii Tagged: casa ca operă de artă, pr. dorin picioruș, Robert Harvey Oshatz, teologie pentru azi, viaţa şi casa noastră

Scara spre Rai (Rusia, 1560)

February 8th, 2010, No Comments

Preluată de aici.
Iadul e o namilă roșie…dracii sunt negri și urâți, fără față…Domnul, Sfinții Îngeri și Sfinții au față…iar nevoința e interioară. Scara aceasta nu este exterioară, ci interioară și, pentru fiecare, are greutățile și concretețea ei.
Îndosariat la:Sfinte Icoane şi Imagini cuvioase Tagged: pr. dorin picioruș, scara spre Rai, Sfinte Icoane şi Imagini cuvioase, teologie [...]

Pentru că există…de aceea ne bucurăm

February 8th, 2010, No Comments

Folosiți în mod curent textele online ale Tradiției Bisericii Ortodoxe dacă vreți să vă cunoașteți credința ortodoxă!
Didahia Sfinților Apostoli în limba greacă.
Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în greacă și engleză.
Mineele, Octoihul, Triodul, Penticostarul, Orologhionul și Evhologhionul în limba greacă.
Cărți de cult în limba rusă: Sfânta Evanghelie, Apostolul, Molitfelnic, Octoih etc.
Patrologia Greacă, 161 [...]

Sf. Valentin, protectorul fecioriei sau al curviei?

February 8th, 2010, No Comments

Motto: Tendinţa de schimonosire
și inversare a lucrurilor aparţine
vrăjmașului neamului omenesc
– diavolul și a tuturor acelora care-i
slujesc.
Cum aţi primi dacă de ziua nașterii d-voastră prietenii și cei dragi v-ar aduce în dar un sicriu?! Sau cum veţi reacţiona dacă la mormântul părinţilor sau buneilor d-voastră aţi vedea că cineva cântă cântece vulgare, joacă hora și stau [...]

DUMINICA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂŢI

February 8th, 2010, No Comments

Ev. Matei 25:31-46 “Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toţi sfi nţii îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele [...]

Biblioteca online epigrafică de la Heidelberg

February 8th, 2010, No Comments

Aici găsiți una dintre cele mai mari biblioteci online de inscripții străvechi din Dacia, Macedonia, Moesia Inferior, Moesia Superior, Thracia.
Când le căutați găsiți date despre locul unde se găsesc acum și li se transcrie conținutul.
Aici pentru pagina de început.

Îndosariat la:Utilitare Tagged: Epigraphische Datenbank Heidelberg, pr. dorin picioruș, teologie pentru azi, [...]

Trei biblioteci online manuscriptice

February 8th, 2010, No Comments

Codices Electronici Ecclesiae Coloniensis
Codices Electronici Sangallensis
Early Manuscripts at Oxford University
Îndosariat la:Cărţi Tagged: Codices Electronici Ecclesiae Coloniensis, Codices Electronici Sangallensis, Cărți, Early Manuscripts at Oxford University, manuscrise, pr. dorin picioruș, teologie pentru azi

Cateva probleme punctuale ale vaccinarilor “obisnuite”

February 8th, 2010, No Comments

Daca vaccinurile au eradicat epidemii, de ce se mai administreaza acum cand nu mai sunt epidemiile?
Ca sa nu mai fie alte epidemii, ar zice unii.
Sa credem deci ca guvernantii nostri incheie din ce in ce mai multe contracte de milioane si zeci de milioane de euro cu Big Pharma (marile companii farmaceutice) din grija pentru [...]

Cu gândul la alții

February 8th, 2010, No Comments

Tiberiu Lovin ne amintea, într-un articol de ieri, de interviurile luate de Flori Bălănescu lui Paul Goma, omul care a îndrăznit să spună adevăruri incomode în vremuri în care alții au turnat adevăruri comode pentru continuitate iar Dorin Tudoran, după două scrisori deschise către oameni insensibili la sincerități brutale, îi scria ieri d-lui Teodor Mărieș, [...]

Mişcarea Goma pentru drepturile omului

February 8th, 2010, No Comments

33 de ani de izolare şi umiliri

Flori Bălănescu

Într-o ţară în care preşedintele a condamnat comunismul, se pare că pensiile celor care ne-au decimat elitele intelectuale, profesionale şi sociale nu pot fi (re)calculate după o raţiune care să menajeze ce a mai supravieţuit din fibra noastră morală…

Într-o ţară în care colaboratori notorii, (auto)recunoscuţi, ai Securităţii sunt conspiraţi în continuare de către Securitate, prin intermediul CNSAS… ce s-ar mai putea face? Sorin Roşca-Stănescu strigă în gura mare că a colaborat cu Securitatea şi vrea să i se recunoască oficial acest statut, dar primeşte certificat de băiat curat…

Singura soluţie exemplară ar fi ca securiştii cu pensii nemeritate să se adune într-o Asociaţie a Foştilor Torţionari şi să dea statul român în judecată pentru că le încalcă dreptul legitim de a se căi, prin reducerea pensiilor, ca prim pas într-un proces al comunismului, dovedit până acum o hidoasă gargară propagandistică.

Într-o ţară în care apar ediţii fabuloase ale scrierilor unor indivizi care au hrănit prin supuşenia şi micimea lor fiara comunistă…

Într-o ţară în care intelectualii cultivă confuzia şi dispreţul…

Într-o ţară în care posturile publice de radio şi televiziune fac reclamă deşănţată groparilor culturii române…

Ei bine, în această ţară în care intelectualii „de marcă” îşi plâng de milă spunând „ce să facem, dacă n-am avut şi noi un Havel…”, eventual, „un Havel” care să ne fi picat precum para mălăiaţă, drept între ochi, în această ţară adevărul a ajuns o otravă letală chiar pentru aceia care au avut de suferit.

Alibiul postfactum al intelighenţiei române: dacă n-am avut şi noi un Havel… Am citit-o şi auzit-o de prea multe ori, ca să nu ştiu deja că este un soi de axiomă a generaţiilor antedecembriste care au croit cutumele în spaţiul cultural (se înţelege, distrugând prin „rezistenţa” lor miezul a ceea ce ar fi trebuit să fie societatea civilă), şi pe care au grijă să le menţină astăzi.

Mă întreb, desigur, retoric, de ce nu se privesc domniile lor în oglindă, când în cea mai aprigă intimitate, sunt sigură, se întreabă: dar de ce n-am avut noi un Pleşu, un Liiceanu, un Breban, un Manolescu… un Săraru… un oricare …escu, …eanu… aru etc.? Oare ce (pe cine) ar vedea?

Şi dacă cei ce nu au fost în stare să fie, dar azi au pretenţia că au făcut tot ce s-a putut, şi ar fi putut mai mult dacă aveau „un Havel”, îşi imaginează că pot „trece” peste Paul Goma, înseamnă că el nu a existat?

Alibiul intelectualităţii române, indiferent de originea etnică, este infirmat de o excepţie ce sfidează regula (a supuşeniei, laşităţii, meschinăriei şi defetismului neaoş): PAUL GOMA.

Pesemne, este foarte convenabil să spui că n-ai avut „un Havel”, dar asta nu merge la nesfârşit. Formula nu îl poate diminua, şi nici şterge din istorie pe Goma. La fel de convenabilă este şi reţeta securistă, colportată cu aplomb de autoritate în materie: „Goma nu are talent”. Unde dai şi unde crapă!, când vine vorba să spunem ce am făcut noi. Sau de ce nu am făcut. Tot aşa, Goma a fost „făcut” şi pederast, jidan, kaghebist, spion american, antisemit. Însă, cu siguranţă el chiar a făcut istorie, nu a încercat să o saboteze. Doar nu-şi imaginează cineva că Tov’ Răposescu şi braţul înarmat al revoluţiei sale desfăşurau dispozitive impresionante de compromitere şi anihilare pentru orice băiat şturlubatic şi pe invers, real sau închipuit. (Nu pot să uit cum dăduse peste margini un foarte cotat scriitor-publicist-jurnalist folosind drept argumente imuabile zoaiele fabricate de Securitate pentru a-l compromite pe Paul Goma; pe care, de altfel, numai cine are interes le crede şi le promovează, ori, la fel de grav, cine nu a citit suficient despre cum acţionau tovarăşii noştri inteligenţi de la criminalul stabiliment.) După cum, tot istoria (fie ea şi cu dosarele încă la secret) ne arată că nu orice fetişcană cu har poetic şi limbaj alambicat era în primul vizor al vigilenţei revoluţionare. Cine a pus regimul în pericol, sau reprezenta un potenţial pericol, a suportat consecinţe drastice. Degeaba răsar opozanţii după „revoluţie”, precum melcii după ploaie… dar câţi dintre ei au fost aruncaţi în puşcării, în azile psihiatrice, în afara fiinţei lor – în angoasa morţii?

Alibiul intelectualităţii de ieri şi de azi este un balon cu pucioasă. Talentul rezistenţilor prin tăcere, autocenzură şi cultură (Paul Goma a spus „paraliteratură”) a sufocat şi a ucis viitorul a peste 20 de milioane de români (mă gândesc la cetăţenii Regatului Mare al României), care încă mai dau semne că vor să fie trataţi cu respect. Ceva esenţial este în neregulă cu noi atunci când un rezistent pe burtă îi aruncă în obraz lecţii de retorică unui opozant autentic – precum Radu Filipescu (credeţi că era uşor să stai ani de zile în puşcăria Aiudului, atenţie – în anii 80! – în timp ce poporul tău, cu jaluzelele trase, îşi dădea-n bobi să vadă când o să crape Ceauşescu?), când un preşedinte care a făcut avere în timp ce noi mâncam pe cartelă, din marea milă a Inegalabilului Cârmaci, îşi permite să-şi bată joc de un om ca Vasile Paraschiv, în direct, la oră de maximă audienţă, în aplauzele unor intelectuali lipsiţi de şira spinării (Paraschiv e un om care a cunoscut toate iadurile posibile pe pământul ţării lui, mai bine ar face românii să-i citească memoriile!); când superoamenii noştri de cultură o iau în tărbacă, o maimuţăresc, când violent, când condescendent, pe Herta Müller (de ce? că a avut curaj să spună adevărul, că are nas pentru securişti, pe care îi miroase de la o poştă? nici ea nu are talent?) … în fine, când intelectualii noştri de azi trec peste asemenea lucruri cu nonşalanţă (e mai de bun gust să ciocneşti o cupă de şampanie la palatul prezidenţial, să ai impresia că vei intra în istorie pe uşa din faţă, decât să fii solidar, să fii empatic cu neintelectualii subţiri Radu Filipescu, Vasile Paraschiv…, cu netalentatul Paul Goma, cu neromânca Herta Müller!)

Problema noastră să fie oare că n-am făcut, pentru că n-am avut „un Havel”? (Cine să ni-l fi înşurubat în creier şi în conştiinţă, ca pe un cip?)

Nu, adevărata noastră zgaibă (care ne zgândără) este: Tu (eu) de ce n-ai (n-am) fost Havel? (Havel este mai talentat decât Goma, de-asta a avut succes în spaţiul public? Păi, în România talentul şi moralitatea se exclud!?)

Încă mai cred, încă mai sper că adevăratul nostru „un Havel” ar fi trebuit să mijească în creierul şi în conştiinţa oricărui intelectual român. Cine i-a împiedicat pe talentaţii noştri compatrioţi, indiferent de limba lor maternă, să fie „un Havel”? Cu siguranţă, nu Goma. El a avut curajul nebun de a fi „singur împotriva Lor”, cu alte cuvinte le-a ridicat mingea la fileu marilor noştri artişti întru toate. Istoria ne arată (aceeaşi istorie sabotată de români) că falnicii, talentaţii, rasaţii noştri intelectuali erau preocupaţi să prindă mingea pe burtă, pe sub fileu… ca să nu facă praf, să nu stârnească valuri… să nu fie luaţi la ochi.

Din păcate.

În februarie 1977, câţiva români doritori să obţină un paşaport pentru a scăpa din azilul psihiatric România şi-au pus semnătura, alături de Paul şi Ana Maria Goma, pe Scrisoarea ce avea să consfinţească Mişcarea pentru drepturile omului ce poartă numele Goma. Cu o lună înainte trimisese în nume personal o Scrisoare „Către Pavel Kohout şi camarazii săi”, solidarizându-se cu Carta 77 a cehilor. Netalentatul, pederastul, jidanul, antisemitul Goma scria atunci, între altele: „Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii de est, ungurii, bulgarii), voi sunteţi sub ocupaţie rusească; noi, românii, ne aflăm sub ocupaţie românească – la urma urmei mai dureroasă, mai eficace decât una străină”. La scurtă vreme, din disperare că prietenii scriitori („un” Breban, de exemplu) nu vor să intre în nicio horă care n-ar fi fost pe placul puterii, îi scrie lui Ceauşescu o scrisoare deschisă. Este un text demenţial, cum spun tinerii zilelor noastre. L-am citit de zeci de ori. Fără fisură. O mică exemplificare: „Domnule Ceauşescu, înţeleg că înalta Dumneavoastră semnătură nu va accepta niciodată să se aşeze lângă a unui simplu cetăţean – şi încă a unui scriitor (şi acela fără talent). Dar chiar dacă se va întâmpla această minune, ce se poate face numai cu două semnături? Ar semna şi soţia mea, dar situaţia nu se va schimba: dacă s-au găsit 30 unguri, atunci, proporţional, ar fi nevoie de 90 semnatari români. Hai, 50; măcar 10. Dar de unde atâţia?

V-am mai spus: românii se tem de Securitate. Rezultă că, în România, doi inşi nu se tem de Securitate: Domnia Voastră şi cu mine. Dar, după cum v-am mai spus: numai două semnături…”.

În aceeaşi lună, Goma găseşte semnatarii pentru o altă scrisoare. Punctează drepturile încălcate ale românilor, reuşind să inducă ideea de grup protestatar. Că după ce a fost dată publicităţii (adică difuzată prin Europa Liberă) aderenţii au început să se strângă cu sutele este o altă parte a poveştii. Că 6 semnatari din cei 8 iniţiatori, exceptând familia Goma ( în ordine alfabetică, aceştia au fost: Feher Adalbert, Gesswein Erwin, Gesswein Emilia, Goma Paul, Manoliu Maria, Manoliu Sergiu, Năvodaru Ana Maria, Ştefănescu Şerban) doreau numai să obţină paşaport şi să plece (au şi plecat!), asta nu diminuează cu nimic importanţa momentului. Dimpotrivă. Scrisoarea deschisă adresată Conferinţei de la Belgrad era rezultatul asumării-revendicării unor drepturi garantate de Constituţie, dar încălcate de regimul comunist. Încercarea postdecembristă a unora (care s-au ferit să se implice) de a diminua importanţa Mişcării printr-o etichetă cu damf peiorativ, precum „grupare de paşaportari”, este, nici mai mult, nici mai puţin, decât vulgară. Să ai curajul în România anului 1977 să te laşi descoperit în faţa aparatului represiv prin cererea publică a unui drept elementar – libera circulaţie – este o lecţie de civism pentru pretinşii verticali ce declară azi, punând carul înaintea boilor, că ei nu şi-au dorit niciodată să îşi părăsească ţara. Voita confuzie a lucrurilor nu este decât o parte a alibiului de care pomeneam. Să ştii că poţi ieşi şi intra liber din/ în ţară este, repet, un drept, nu un privilegiu (aşa cum a fost pentru foarte mulţi intelectuali, dintre care unii dovediţi colaboratori ai Poliţiei politice). Pe de altă parte, Scrisoarea se referea la multe aspecte: „drepturile garantate prin legile interne şi convenţiile internaţionale ratificate de guvernele statelor totali­tare nu sunt respectate; articolele din Constituţia R.S.R. referi­toare la drepturile civice (art. 17); dreptul la muncă (art. 18); dreptul la instruire (art. 21); la asociere (art. 27); libertatea cuvântului, a presei, a întrunirii, a mitingurilor, a demon­straţiilor (art. 28); libertatea conştiinţei (art. 30); inviolabilita­tea persoanei (art. 31); a domiciliului (art. 32); secretul cores­pondenţei şi al convorbirilor telefonice (art. 33). Deasemeni nu este respectat dreptul la libera circulaţie a persoanelor, a ideilor, a informaţiei, iar dreptul la cetăţenie este transformat într-o obligaţie care nu serveşte cauzei progresului. Peste tot în lume se vorbeşte despre demnitate, despre liber­tate, dar câţi oameni din ţările în care demnitatea şi libertatea există cu adevărat ştiu că sunt state în care oamenii sunt legaţi pe viaţă de pământul pe care s-au născut? Câţi oameni ştiu că există state în care, de zeci de ani votanţii votează… în unanimi­tate candidatul unic propus de putere şi împotriva votanţilor? Că există ţări în care cetăţenii sunt obligaţi să servească interesele statului – care sunt, de regulă potrivnice intereselor cetăţenilor? Că mai sunt locuri pe pământ unde convingerile sunt impuse prin forţă? Considerăm deasemeni că este inadmisibilă extinderea principiilor neamestecului în treburile interne (ale unui stat) asupra drepturilor (individuale) cetăţeneşti fundamental”.

O întrebare încă neinfirmată de istorie: câţi români ştiau asta şi au stat cuminţi, în băncile lor, cu mâinile la spate? Patrioţii care nu doreau să `şi părăsească ţara aveau toate motivele să o apere semnând această Scrisoare, `n chiar „anul drepturilor omului” (1977). Şi nu au semnat-o decât oameni obişnuiţi, cu excepţiile arhicunoscute: Ion Negoiţescu şi Ion Vianu. Este unul din cele mai aprige momente ale istoriei noastre recente în care ne-am autosabotat.

Mâine, 8 februarie 2010, se împlinesc 33 de ani de când cei 8 au semnat Scrisoarea şi au trimis-o prin mai multe canale în Occident. A doua zi, pe 9 februarie, la mai bine de două săptămâni de când fusese trimisă, se citea la radio Europa Liberă Scrisoarea către Kohout… Mişcarea Goma prindea contur.

Oricât de retorică ar părea, adresez câteva întrebări de bun simţ preşedintelui Traian Băsescu şi acelor instituţii ale statului nostru de drept, care s-ar putea autosesiza pentru a repara o nedreptate atât de mare. Poate domniile lor ar reuşi să elimine acest handicap istoric, printr-un simplu gest de voinţă politică (o expresie foarte îndrăgită în campanii). În acelaşi preţ, i-ar scăpa şi pe intelectualii noştri de trauma nedeţinerii „unui Havel”.

Ar fi un foarte nimerit exemplu pentru demararea „lucrărilor” procesului comunismului, că la vorbe nu ne întrece nimeni (fiind noi un popor atât de talentat, dar cu serioase probleme de sciatică), dacă Preşedintele ar încerca un act de minimă reparaţie morală, din partea statului şi a poporului român, prin care Paul Goma să beneficieze, măcar după 20 de ani de la Revoluţie, de efectele Decretului 118/1990, completat cu Lega 221/1990. Toţi preşedinţii postdecembrişti ai Uniunii Scriitorilor din România nu au avut puterea (bunul simţ, colegialitatea, ruşinea, conştiinţa; curajul?) de a-i trimite lui Paul Goma o hârtie cu antetul USR prin care să-l înştiinţeze că a redevenit membru (reamintesc, l-au dat afară, făcându-se mici în faţa Securităţii, pe când era închis la Rahova, în ’77, bătut şi drogat, ca să moară). Poate că Preşedintele ţării, după ce va reciti Constituţia, o să reuşească să atragă atenţia asupra situaţiei nefireşti în care este lăsat Paul Goma.

Domnule Preşedinte, până şi din Comisia Tismăneanu a fost dat afară, chiar dacă nu apucase să intre, deşi se spunea că Domnia Voastră, personal, l-aţi fi vrut acolo. Credeţi că este posibil ca statul român de drept, care încearcă să repare, măcar declarativ, consecinţele crimelor statului totalitar, să găsească soluţia de a nu-l mai umili la nesfârşit pe singurul nostru scriitor opozant autentic? Chiar nu poate statul de drept să facă lumină în privinţa cetăţeniei române, pe care statul totalitar le-a furat-o membrilor familiei Goma în noiembrie 1977? Chiar nu poate statul de drept, domnule Preşedinte, să acorde şi lui Paul Goma drepturile cuvenite, statuate de o lege, de care, de altfel, beneficiază atâţia români?

O altă întrebare neinfirmată de istorie (aceea nefalsificată): ce nevoie aveam noi, cetăţenii României, de „un Havel”, atâta vreme cât l-am avut pe Paul Goma? Cred că răspunsul este, va fi încă multă vreme, examenul pe care-l tot pică şi trebuie să îl treacă intelectualitatea de la noi.

Cronograf, letopiseț…și istoria creștină a lumii

February 8th, 2010, No Comments

Aici, pentru a asculta și a downloada.
Podcastul are  16. 09 minute și toate datele sale sunt intra voce.
Îndosariat la:Audio Tagged: Audio, Cronograf, istoria creștină a lumii, letopiseț, podcast literar-teologic, pr. dorin picioruș, teologie pentru azi

Brandul Ceausescu si ceausismul

February 8th, 2010, No Comments

Claudiu Iordache
În ultima vreme, în România se produce un fenomen tulburător! În timp ce Revoluţia română continuă să fie negată şi denigrată cu înverşunare, fosta putere comunistă, răsturnată în Decembrie 1989, reia ofensiva împotriva istoriei reale. Personaje de tristă amintire ies din ascunzători pentru a îngreuna drumul spre adevărul zilelor din Decembrie. Foştii demnitari [...]

Supărare pe vreme de viscol

February 8th, 2010, No Comments

Și asta e o discuție de ieri, fumată și nu de azi!…Când s-o trezi Mihai Bendeac…mai dă de gard cu vreo câțiva până în seară…
Îndosariat la:De la cititorii noştri Tagged: De la cititorii noştri, ecologia ortodoxă vs ecologia politică, Mihai Bendeac, pr. dorin picioruș, teologie pentru azi

Iubirea nu apare la comandă printr-o atmosferă romantică

February 8th, 2010, No Comments

Mai e puţin şi vine 14 februarie – Valentine’s Day, si febra cadourilor deja a început, televiziunile şi radio-urile au început si ele să aibe emisiuni dedicate acestei zile chiar din prima zi a saptamanii, fiecare încercând să atragă cu idei care mai de care mai năstruşnice. Eu cu soţia şi cu fetiţa noastră [...]

Judecata finala – o poveste de dragoste plina de dreptate

February 8th, 2010, No Comments

Pentru a vorbi de Judecata Finala, ar trebui vorbit de rasplata, pentru a vorbi de rasplata trebuie sa vorbim de fapte bune si rele, pentru a vorbi de fapte bune si rele trebuie sa vorbim despre cei ce le-au facut, pentru a vorbi de cei ce le-au facut, trebuie sa ne referim la [...]

Ce cîştigă şi ce pierde România prin “afacerea” scutul anti-rachetă?

February 8th, 2010, No Comments

Inaugurarea cabinetului medical „Sfântul Ioan Rusul” al Episcopiei Giurgiului

February 8th, 2010, No Comments

Astăzi, 8 februarie, Preasfinţitul Părinte Episcop Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de părinţii consilieri de la Centrul Eparhial, a inaugurat în municipiul Giurgiu, Cabinetul medical „Sf. Ioan Rusul”, ne informează TRINITAS TV.

La eveniment au participat medici, precum şi autorităţi locale ale municipiului Giurgiu.

Sesiunea a XII-a a Cercului pastoral al preoţilor de spitale din Bucureşti

February 8th, 2010, No Comments

Astăzi, 8 februarie, a avut loc cea de-a XII-a sesiune a Cercului Pastoral al Preoţilor de Spitale din Bucureşti, „Comunicare şi comuniune”. Întâlnirea a avut ca temă “Provocările şi suferinţele familiei contemporane – viziune creştină şi modernă” şi a fost precedată de oficierea Sfintei Liturghii la Centrul Complex de Servicii Sociale “Sfânta Ecaterina”, din Capitală.

Profilul şi problemele cu care se confruntă familia modernă au fost alte două aspecte abordate în cadrul discuţiilor de astăzi.

Mai multe informaţii privind problemele tratate au fost oferite, pentru TRINITAS TV, de prof. dr. Laurenţiu Tănase: „S-a plecat de la abordarea că dezechilibrele sociale, observabile în societatea de astăzi, ar putea avea ca şi cauze şi dezechilibrele întâlnite la nivelul familiei şi foarte multe dintre problemele pe care le întâlnim în spitale sunt cauzate practic de problemele familiei moderne”

Cea de-a XIII-a sesiune a Cercului Pastoral „Comunicare şi comuniune” al preoţilor din spitalele Capitalei se va desfăşura la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”, la 1 martie. Întâlnirea va avea tema: „Cazuri speciale în pastoraţia preoţilor de caritate”.

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat prăznuit în Arhiepiscopia Râmnicului

February 8th, 2010, No Comments

Biserica Ortodoxă l-a prăznuit astăzi, 8 februarie, pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat. Un fragment din moaştele Sfântului se află în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, informează TRINITAS TV.

Ieri, 7 februarie, a fost oficiată Slujba Vecerniei şi a Litiei iar astăzi, 8 februarie, a fost oficiată Miezonoptica, Utrenia, Sfânta Liturghie şi Acatistul Sfântului Mucenic Teodor Stratilat.
Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea adăposteşte şi părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Mercurie şi Carp Episcopul.

Activitatea sectorului Exarhat al Arhiepiscopiei Bucureştilor în 2009

February 8th, 2010, No Comments

Arhiepiscopia Bucureştilor are sub jurisdicţia sa canonică, administrativă şi gestionară, un număr de 38 de unităţi monahale. În cursul anului 2009, viaţa monahală în mănăstirile şi schiturile Arhiepiscopiei Bucureştilor a cunoscut o sporire şi, totodată, o înnoire.

În anul 2009, prin intermediul Sectorului Exarhat al Arhiepiscopiei Bucureştilor, au fost ridicaţi în rang mai mulţi monahi şi monahii. Cu ocazia Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni, Sectorul Exarhat a desfăşurat numeroase activităţi printre care şi o prodigioasă activitate editorială, ne informează TRINITAS TV.

În 2009 au fost şi câteva aniversări importante printre care 440 de atestare documentară a Mănăstirii „Radu Vodă” şi 445 de ani de la prima atestare a Mănăstirii „Plumbuita”, ambele din Bucureşti.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezidat lucrările Consiliului Naţional Bisericesc

February 8th, 2010, No Comments

În Sala Sinodală a Reședinței Patriarhale, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel s-au desfășurat lucrările Consiliului Național Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române după cum ne informează Radioul şi Televiziunea TRINITAS .

În cadrul întrunirii s-au prezentat rapoartele de activitate pentru anul 2009 ale Cancelariei Sfântului Sinod şi ale Sectoarelor Administraţiei Patriarhale şi au fost evidenţiate prioritățile pentru anul 2010.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat în deschiderea lucrărilor Consiliului Național Bisericesc, în sinteză, activitatea Patriarhiei Române desfăşurată în anul 2009, în cuvântul intitulat „Activităţi multiple cu bani puţini”: „În anul 2009 Sfântul Sinod a adoptat mai multe hotărâri cu privire la organizarea bisericească şi canonică a Bisericii Ortodoxe Române: ridicarea unor episcopii la rangul de arhiepiscopie, acordarea rangului de arhiepiscop onorific pentru doi ierarhi, schimbarea titulaturii unor eparhii, înfiinţarea şi organizare Episcopiei Devei şi Hunedoarei, trecerea în jurisdicţia directă a Patriarhiei Române a Episcopiei Dacia Felix şi a Episcopiei Ortodoxe din Ungaria, hotărâri privind disciplina financiar contabilă şi administrativ patrimonială în Biserica Ortodoxă Română. De asemenea s-au adoptat măsuri canonice şi statutare referitoare la alegerea de către Sfântul Sinod şi intronizarea unor noi Ierarhi. În anul 2009 Sfântul Sinod a adoptat numeroase hotărâri importante din punct de vedere pastoral liturgic: măsuri privind pregătirea şi sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir din Sfânta şi Marea Joi a Săptămânii Patimilor din anul 2010, înfiinţarea Subcomisiei de muzică psaltică şi liniară afiliată Comisiei Teologice Liturgice şi Didactice a Sfântului Sinod, canonizarea şi proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou, proclamarea locală a canonizării Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş şi Tulcea, proclamarea locală a canonizării Sfântului voievod Neagoe Basarab, la Târgovişte şi Curtea de Argeş şi proclamarea anului 2010 ca an omagial al Crezului Ortodox şi Autocefaliei româneşti”.

În continuare Preafericirea Sa a prezentat sinteza activităţilor cultural misionare desfăşurate anul trecut la nivelul întregii Patriarhii: „Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni a fost mediatizat de Postul de Radio TRINITAS prin programe speciale, ştiri, informaţii, reportaje, interviuri şi transmisiuni directe de la evenimente, precum şi prin emisiuni tematice. Prin punerea în funcţiune a Staţiei de emisie de la Balota (Mehedinţi) s-a realizat extinderea ariei de emisie a Radio TRINITAS în sud-vestul României, precum şi în regiunile din nord-estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei (Valea Timocului). Structura administrativă a postului de radio este repartizată în 3 puncte de lucru (Bucureşti, Iaşi, Craiova), cu 45 de angajaţi şi 22 de colaboratori permanenţi, având 34 de staţii de emisie terestră şi echipamente de emisie prin satelit. Începând cu luna septembrie 2009, în reţeaua studiourilor locale TRINITAS a fost inclus şi studioul de la Sibiu, administrat de Mitropolia Ardealului. Prin Casa de Discuri TRINITAS au fost editate mai multe CD-uri audio, distribuite prin intermediul unităţilor bisericeşti. Postul de Televiziune TRINITAS TV a acordat o atenţie deosebită perfecţionării emisiunilor. Prin extinderea emisiei la 24 de ore din 24, au fost incluşi şi telespectatorii din Statele Unite ale Americii şi Canada. În prezent, TRINITAS TV este recepţionat de peste 80% din totalul abonaţilor de televiziune din România şi poate fi accesat şi prin internet, la adresa www.trinitastv.ro, sau prin antenă de satelit. În cadrul TRINITAS TV funcţionează, începând cu anul 2009, un program de producţie de DVD-uri, în prezent fiind realizate patru discuri. În anul 2009, s-a dezvoltat considerabil reţeaua de difuzare a cotidianului ‘Ziarul Lumina’, a săptămânalului ‘Lumina de Duminică’ şi a Revistei ‘Vestitorul Ortodoxiei’, numărul abonamentelor crescând de la 13.608, în luna decembrie 2008, la 22.010, în luna decembrie 2009”.

În pofida greutăţilor financiare şi logistice, Biserica s-a implicat activ în proiecte de ajutorare a celor defavorizaţi, prin parteneriate şi accesarea unor fonduri europene: „Activitatea social-filantropică a fost desfăşurată în Biserica Ortodoxă Română de 3167 persoane: 29 consilieri sociali, 33 inspectori eparhiali, 141 asistenţi sociali teologi, 273 persoane cu studii de specialitate, 56 lucrători sociali, 2192 voluntari şi membri ai comitetelor filantropice şi 443 din alte categorii de personal. În anul 2009 s-au înfiinţat 49 de instituţii de protecţie socială, ajungându-se la un total de 394 (88 aşezăminte pentru copii, 89 aşezăminte pentru vârstnici, 65 centre pentru asistenţa familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, 92 cantine şi brutării sociale, 25 centre medico-sociale şi policlinici, 14 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoane fără adăpost, 4 centre pentru victimele violenţei familiale şi agresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane şi 9 grădiniţe şi centre educaţionale). De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii (335 programe sociale) au beneficiat peste 629.459 de persoane, dintre care: 152.270 copii, 26.324 persoane cu dizabilităţi, 333.882 persoane vârstnice şi 116.979 familii sărace. Pentru susţinerea acestor activităţi social-filantropice s-au cheltuit aproape 45.000.000 lei”, a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit celor care au înţeles misiunea Bisericii în lumea de astăzi şi care o ajută după posibilităţi: „În concluzie, observăm că, deşi criza financiară a diminuat elanul iniţial, activitatea Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009 a fost încununată de realizări multiple, în plan pastoral-liturgic, cultural-misionar şi social-filantropic, mai ales datorită jertfelniciei şi dărniciei clerului şi credincioşilor Bisericii noastre. Mulţumim tuturor celor ce au sprijinit şi sprijină aceste activităţi multiple şi rugăm pe Hristos Domnul să binecuvânteze pe toţi cei care lucrează pentru binele Bisericii şi al poporului român, să ne dăruiască tuturor har, înţelepciune şi ajutor ca să nu slăbim în credinţă şi în dragoste frăţească, pentru ca lucrarea misionară a Bisericii în societate să fie semn de binecuvântare şi speranţă, spre salva lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor”.

Şedinţele Colegiului Decanilor Facultăţilor de Teologie

February 8th, 2010, No Comments

Decanii facultăților de teologie din țară se vor întâlni astăzi, 8 februarie, la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Capitală în cadrul Şedinței Colegiului Decanilor. În cadrul întrunirii vor fi discutate proiecte comune între facultăți precum si demararea de noi proiecte comune.

Mai multe informaţii a oferit, pentru Radio TRINITAS, părintele Ștefan Buchiu, decanul Facultăți de Teologie „Justinian Patriarhul”: „Pe ordinea de zi sunt mai multe subiecte printre care şi analiza implementării hotărârilor adoptate la Congresul Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, desfăşurat în urmă cu doi ani. Vom lua apoi în discuţie proiecte comune de cercetare pentru Facultăţile de Teologie Ortodoxă, ne vom opri şi asupra calendarului manifestărilor ştiinţifice dedicate Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi Crezului Ortodox, două teme ale acestui an. La nivelul fiecărei facultăţi vom prefigura câteva programe de pregătire continuă asupra conţinutului lor, ne vom opri şi asupra analizei programelor de master şi nu în ultimul rând vom discuta despre pregătirea Congresului Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, care va avea loc la Bucureşti în luna septembrie a acestui an. La acestea se vor adăuga şi alte probleme pe care le vor ridica decanii, toate având în vedere ridicarea calităţii învăţământului teologic universitar”.

Părintele Alexandru – Armand Munteanu a trecut la cele veşnice

February 8th, 2010, No Comments

Părintele Alexandru – Armand Munteanu s-a născut în anul 1935, în Bucureşti, a urmat cursurile Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Sibiu şi Bucureşti, terminând studiile ca şef de promoţie. A devenit Doctor în Drept Canonic bisericesc, apoi magistru în Teologie în anul 1964.

Preacucernicia sa a lucrat în Administrația Patriarhală, a fost corector și redactor la revistele „Glasul Bisericii” și „Biserica Ortodoxă Română”, între anii 1962-1964. A fost preot la Parohia Română din Sofia, cu hramul „Sfânta Treime” unde a primit rangul onorific de protopop și reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Bulgară, informează Radio TRINITAS.

Mai multe date biografice aflăm de la Părintele Ioan Iordache, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor: „În perioada anilor 1966 – 1970 a lucrat la corectura Redacţiei Centrale Bisericeşti după care s-a retras la parohie. În 1975 a fost trimis ca preot la biserica parohială a comunităţii ortodoxe Române din Sofia, Bulgaria, unde a fost preot până în 1985. Din 1986 până în 1990 a fost inspector general bisericesc în Administraţia Patriarhală. În perioada anilor 1998 – 2007 a fost vicar administrativ eparhial. Cea mai importantă operă a preacucerniciei sale, la care a depus mult efort ani îndelungaţi, este Ghidul pe teme şi probleme bibliografice din revistele Redacţiei Centrale Bisericeşti şi din Glasul Bisericii”.

Slujba înmormântării va fi oficiată mâine, 9 februarie, la prânz, la Biserica Doamna Oltea din Capitală.

Dumnezeu să-l odihnească!