Stiri Ortodoxe

Prietenul Claudiu Tarziu mi-a imprumutat aceasta carte de negasit la anticari. Acum pot spune ca am citit (cam) tot ce a fost esential in reportajul romanesc de pana la revolutie. Si mai pot spune asmenea Magistrului Ursachi: si nu mi-a folosit la nimic. Reportajul de astazi este, din pacate, cu totul altceva. O schita de cateva mii de semne, mai putin decat “Bubico”, rupta in casete si subtitluri, neaparat cu un titlu agatator si chapeau rezumativ. Reporterul e scos din cadru, ramane doar un ochi care inregistreaza din fuga, pe sarite, impersonal. Toata greutatea reportajului pica pe senzationalul faptelor. Stilul nu se cauta, nu e pretuit. Un stil chinuit, impiedicat, este la fel de bun ca unul sclipitor. Totul se numara la semne si la bucata pe taraba de hartie si – mai nou – virtuala. Poate internetul va resuscita reportajul intrat in coma profunda dupa primii ani ai tranzitiei, cand “Opinia studenteasca” a cazut. Dar pe langa mijloacele oferite de internet ar mai trebui si o noua generatie de reporteri si, mai ales, o noua generatie de sefi de gazete. Citesc reportajele din cartea asta si imi spun ca tot ce facem noi, autorii de reportaje de azi, e o mare si plina de ifose l… militareasca (cenzurat de mine, C.T.). Scuzati, dar asta e.